„Adaugă în coş. Comanda dumneavoastră a fost confirmată.“
China, provincia Guangdong, Shenzen. Chen Dongmei s-a trezit într-o dimineaţă ploioasă, exact cum s-a întîmplat în ultimele două săptămîni. Aerul e saturat de umezeala care pare că a intrat în pereţi, în asfalt, în aşternuturile colorate, cam copilăreşti pentru cei 28 de ani ai ei. S-a spălat şi a făcut aproape alergînd drumul pînă la cantina fabricii prin aerul care atîrna umed, palpabil, ca o bucată de cîrpă şiroindă. A mîncat ceva la aceeaşi masă cu Hua. S-a echipat – halate albastre, tenişi de cîrpă, bonete albe şi măştile la fel de albe care îi făceau pe toţi să arate ca nişte pechinezi bătrîni. S-a aşezat în şirul lung de-a dreapta lui Meihui care încă nu s-a dezbărat de obiceiul de a trînti obiectele şi de a-i face astfel viaţa amară. De nervi, a avut probleme cu şuruburile minuscule în formă de floare, nu intrau cu nici un chip, îi tremurau mîinile. La sfîrşitul turei a mîncat la cantină nişte tăieţei de orez cu legume congelate şi o prăjitură lipicioasă. A băut un ceai. În seara aceea, Hua îşi sărbătorea ziua de naştere. Trebuia să se pregătească. În Foxconn petrecerile sînt destul de rare.
DE ACELASI AUTOR Invizibili, prin oraş Poze Poveşti revizitate Mulţumim, Martin Cooper! Port Shanghai. Shi Ping se chinuie cu o durere monstruoasă de cap. Zgomotul făcut de macara îl sfredeleşte de la tîmplă la tîmplă iar containerele astea parcă nu se mai termină. Încarcă, descarcă. Ar fuma o ţigară, dar n-are timp. Nava e şi aşa în întîrziere.
Osaka, Japonia. Lîngă miile de cutii venite din Shenzen şi stivuite în burta vasului mai încap o grămadă de altele cu oţet de vin special pentru orezul de sushi şi încă cîteva cu un sos de soia închis la culoare, din cel greu, parfumat şi gros aproape ca melasa. După cîteva ore, nava se urneşte greu din dană.
Anchorage, Statele Unite. Soare de
