Îndrăgitul regizor Sergiu Nicolaescu a murit la vârsta de 82 de ani, din cauza unor complicații pulmonare și cardiace.
”Eu aveam de mic un revolver în casă, de care mama știa. Și de trei ori l-am luat și...m-am jucat cu el. Adica de trei ori l-am dus la tâmplă și am apasat pe trăgaci. Atâtea parale dădeam pe viața mea. (...) Teoretic, nu aveam niciun motiv să o fac, dar aveam o lehamite față de tot. Nu mă gândeam nici la mama, nici la nimic”, mărturisea Sergiu Nicolescu în aprilie 2010, în cadrul unui interviu acordat revistei Tango.
”Aș vrea să mai trăiesc”
Întrebat de ce nu a mers pănă la capăt, Sergiu a răspuns: ”Am considerat că așa mi-a fost destinul. Că, poate, am un scop de atins în viață. Și mi-am propus țeluri. Pe care le-am îndeplinit întotdeauna. Și apoi mi-am descoperit marea dragoste. Cinematografia. Și acum mai vreau sa fac filme. Nu mi-e frică de moarte, dar aș vrea sa mai trăiesc să fac câteva filme. Deși nu mai sunt același...”.
”Până în ianuarie 2008, până să am accidentul acela stupid, mă simțeam extraordinar de tânăr, aveam aceeași putere ca la 30-40 de ani, nu era nicio diferență. Am trăit mereu în lumea mea, a filmului, și nu aveam vârsta. Dar în decembrie 2007 am căzut pe scări, mi-am spart capul și de la un hematom am ajuns să mă opereze pe creier de două ori”...
”La 78 de ani am învățat să scriu din nou”
”Și am revenit la stadiul de copil mic. Am luat totul de la zero. Am învățat să merg din nou, să vorbesc din nou, îmi repetam în cap Deșteaptă-te, române și mă chinuiam să-l recit, mă gândeam la colegii mei de regie și asa am pronunțat primele nume: Blaier, Pița, Mihu... La 78 de ani am învățat să scriu din nou... nu mai știam nimic... era o senzație cumplită. (...) Dar totul a depins de voința mea. Și am luat recuperarea ca pe o altă muncă. Trei luni de zile de muncă asiduă. Gimna
