În decembrie trecut, românii care s-au dus la vot au câştigat, la un scor categoric, bătălia contra băsismului. Bătălia pentru necesara schimbare propusă, ca program de guvernare, de către USL. Sub semnul eternei speranţe „într-un viitor mai bun”, am intrat de câteva zile în Noul An. Cum va fi organizat şi ce ne va aduce acest „viitor”, rămâne să vedem, să percepem pe pielea noastră în viitoarele luni sau următorii ani. Deocamdată avem în faţă doar un program cu proiecţiile sale economice, sociale, politice, instituţionale ş.a.m.d. Cel care şi-a asumat răspunderea de a le obiectiva în fapte palpabile e noul guvern. Un guvern care, deocamdată, îşi întemeiază deciziile pe un uriaş sprijin popular. Cât poate să dureze această formidabilă susţinere sau iubire... populară? Om trăi şi-om vedea.
Aşteptările sunt mari. În caz de rateu, dezamăgirile vor fi şi mai mari. Deja le tot menesc şi comentează malefic spulberaţii de la butoane şi de la guvernare: aha, Ponta şi Antonescu au vrut la putere, acu’ să-i vedem cum o să răstoarne ei pământul! Constat, ca semn de realism şi de maturitate, că guvernul nu s-a hazardat să promită şi să anunţe minuni rapide şi izbăvitoare, nu s-a grăbit nici să dezlege băierile pungii bugetare. La scurtă vreme de la noaptea dintre ani, premierul a spus că în 2013 nu vor fi tăieri, dar nici creşteri de salarii şi pensii. Vor fi indezate doar pensiile cu rata inflaţiei pe anul în curs, indexare care în ultimii trei ani nu s-a făcut, tocând deja din drepturile bătrânilor peste 16 la sută. 2013 va fi, deci, un an tot de austeritate, cu o creştere de doar 1,5 la sută, cu un deficit bugetar de 1,8 la sută, un an cu un vârf de plată a datoriei la FMI şi BM de 5 miliarde de euro.
Sunt convins că, răbdători de felul lor, românii vor accepta austeritatea. Nu vor mai îngădui, în schimb, la nesfârşit, eventuala toleranţă sau indolenţă