Chivu e hotărît să se retragă de la “naţională”. Sau să revină. Sau cîte un pic din fiecare
La împlinirea a 71 de ani, pe 31 decembrie 2012, Alex Ferguson a anunţat că doreşte “să mai rămînă un pic” la Manchester. Iată şi un anunţ standard din fotbalul nostru: Cristi Chivu, 32 de ani, a respins categoric ideea revenirii la “naţională”. În schimb, l-a invitat pe selecţioner la Milano să mai discute un pic: “Poate să vină cînd vrea, o să discutăm orice”.
Cu toate diferenţele de vîrstă, de palmares, de anvergură, jucătorul Chivu şi managerul Ferguson dau mărturie, fiecare, despre fotbalul care i-a produs. Cînd faci parte dintr-un fotbal aşezat şi mai ales cînd te sprijini pe o sumă rezonabilă de victorii şi de înfrîngeri, adică de adevăruri, nu tinzi să-ţi exagerezi proporţiile. Nu-l veţi auzi pe Sir Alex sau pe vreun jucător de-ai lui plîngîndu-se, precum Chivu, că a fost “tăiat în carne vie”. Iată o imagine greu de imaginat, ca să spunem aşa: “Eu am fost cel pe care s-a tăiat în carne vie, cînd am fost la lot”. Stilul fotbalului nostru sărac în lăudători este, iată, un stil al extremelor.
Tema revenirii lui Chivu la “naţională” va fi reluată iar şi iar, cu sau fără pretext. E o temă obsedantă, deci inepuizabilă. Consecinţă a faptului că a plecat prea repede de sub tricolor, Chivu s-a ales cu o fîşneaţă coadă de cometă. De cîte ori se exprimă în public, urmează întrebările: nu cumva a lăsat pe undeva o portiţă deschisă spre cantonamentul de la Săftica? Vreun subînţeles dătător de speranţe? De fapt, Chivu însuşi alimentează incertitudinea, prin felul cum se cramponează bărbăteşte de marea lui hotărîre. Retuşează periodic explicaţiile pentru care s-a retras: a fost criticat de public, a fost tratat prost de presă sau de federali, a fost “tăiat în carne vie” ş.a.m.d..
“Iată încă un motiv”, spune fostul căpitan, “pentru care nu voi mai juca nicioda
