Filme proaste. Știu că există o cutumă în privința morților. Anume, să nu-i vorbești de rău după ce mor. Dar, sincer să fiu, n-am înțeles niciodată chestia asta. Parcă moartea le absolvă vina pentru cine știe ce păcate or fi avut. Mai mult, nici nu se specifică odată și pentru totdeauna care e perioada în care n-ai voie să-i vorbești de rău. O zi, o săptămână, la 40 de zile, un an? Mă gândesc însă că dacă în România se huiduie pe la nunți, iar la înmormântări se lasă, din când în când, cu cafteli e destul de în regulă să te iei de morți după ce s-au dus. Ori suntem consecvenți în comportament, ori nu mai suntem!
În privința lui Sergiu Nicolaescu nu mă deranjează atât de mult persoana sa, cât cei care l-au transformat într-un mare regizor. Și apoi spun că filmele sale erau singurele filme care se mai dădeau pe vremea lui Ceașcă și, dacă nu erau nici alea, eram și mai spălați pe creier. Păi, dacă alea erau singurele filme care mai treceau de cenzură comunistă, de unde știm că a fost un regizor bun, dacă nu prea a avut competiție? Pentru că regiza filme care aduceau direct sau indirect (cele mai nasoale) osanale organului de partid și bătea cu pumnul în masă la CNC, căci el era Regizorul Planetar? E ca și cum am zice că literatura care ridica în slăvi organul de partid era bună pentru că era singura pe care o găseai. Sunt convins că mulți n-o să priceapă logica asta foarte bine, așa că o să fiu punctual.
Singurul film bun al lui Nicolaescu este Osânda. Pentru că a avut scenariu și actori de seamă. De altfel, actorii au salvat creațiile lui Nicolaescu. Asta când nu se punea singur în rolul principal și reușea performanța să aibă o prezență scenică și o dicție similare cu ale lui Schwarzenegger. Iar multe filme cu Arnold au fost foarte bune. Iar asta a fost una dintre marile probleme ale lui Nicolaescu. Fiind singur între lupi, a ajuns să-și dezvolte un min
