Cartea anului: De ce este România altfel? – eseu profund despre istorie şi popor. 25.000 de exemplare vîndute la o lună de la lansare. Povestea unui popor dornic mereu de şmecherii şi zigzaguri în viaţa lui. Spectacol, da. O glumă de popor înapoiat, da. Ce-i de făcut? Nimic! – spune Lucian Boia. „Și cu toate astea, eu nu plec din ţară!“ Asta da, speranţă.
Nu sînt capabil să cred în mitologii
Reporter: Sînteţi român?
Lucian Boia: Da, nu sînt român verde, dar sînt român.
Rep.: Numele Boia nu e românesc!
L.B.: Originea familiei mele înseamnă Mărginimea Sibiului. Cînd a fost colonizarea românească a Dobrogei ai mei au fost acolo. Sînt nu doar român, iată, ci am o contribuţie la românizarea unui teritoriu nu foarte românesc. Dar ce aveţi cu numele meu? Pare atît de curios?
Rep.: Vine de la condiment sau de la boiul eminescian?
L.B.: Îmi puneţi întrebări prea complicate. Sînt istoric, nu lingvist. Nu este un secret că am crescut în familia mamei şi sînt, sentimental vorbind, mai legat de familia mamei, familie de italieni veniţi în România secolului al XIX-lea. Bunicul meu m-a învăţat să scriu româneşte. Era profesor de română şi patriot desăvîrşit. Originea asta poate a avut importanţă, nu ştiu să mă psihanalizez, printr-o deschidere mai mare către lume şi o concentrare profundă asupra celei româneşti. Repet, este o supoziţie. Sînt român, ca toţi românii, cu origini amestecate. O familie bine integrată în comunitatea românească. Aceasta este formula mea spirituală.
Rep.: V-a sedus vreodată vreo mitologie românească? Dacii, romanii, vitejia, ospitalitatea…
L.B.: Din păcate, sînt un raţionalist. Marca mea asta a fost. Nu sînt sensibil la nici una dintre mitologii. Le respect, trebuie să avem un ideal, nu doar realitatea obişnuită. Dar eu nu sînt capabil să cred în mitologii.
Dacă i-ai fi spus
