Dintr-o perspectiva istorica, anul ce tocmai s-a incheiat a fost si unul al readucerii in memorie a unui episod tragic pentru Romania. Ne gandim la faptul ca s-au implinit 70 de ani de la Batalia de pe Don, cunoscuta ca ”luptele de la Cotul Donului”, in care au murit peste 150.000 de soldati romani.
Acestora li s-au adaugat alti peste 100.000 de romani care faceau parte din armata maghiara. Ceea ce se urmarea, in ”mic”, era oprirea aprovizionarii trupelor sovietice si ocuparea regiunii petrolifere din Caucaz. Evident, justetea deciziei de a impinge Armata Romana in aceasta operatiune militara, integrata ”Marii Batalii de la Stalingrad”, ramane discutabila. Insa, diversele relatari si comentarii prezinta inca interes apreciabil. Poate cu atat mai mult cu cat, dincolo de operele istoricilor, aduc noutati pe acest plan scriitorii. Tocmai la creatia unui exponent al categoriei secunde dorim sa ne referim pe scurt aici. Si il avem in vedere pe publicistul basarabean Vasile Soimaru, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, care a lansat nu demult cartea “Cotul Donului 1942 - eroism jertfa, tradare” (Ed. Serebia, Chisinau, 2012). Acesta, in calitate de coordonator si coautor, in cca. 100 de pagini, a adunat povestirile mai multor veterani (nonagenari) care au luptat si au supravietuit respectivelor evenimente. Regasim de asemenea aici notele autorului din calatoria prin locurile extreme ale Frontului de Est din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Impresioneaza marturisirile pline de luciditate ale unui participant activ la Batalia de pe Don, dupa care ”… niciodata Armata Romana nu si-a inchipuit ca poate cuceri Rusia.”
Despre Vasile Soimaru trebuie sa spunem ca este profesor universitar (Management social), doctor in Economie, la A.S.E. Chisinau, unde a fost si prorector (1991-1994), dupa ce, mai inainte, a contribuit la fondarea acestei institutii
