Are părul lung şi negru. Până la fund. 16 ani. 37 de kilograme. Iar înălţimea cât a unui copil de 11-12 ani. Până acum vreun an de zile arareori o vedeai tristă. Deşi, de cum a împlinit 8 ani, viaţa ei nu a mai fost printre cei 8 fraţi şi surori pe care îi are. Mai mult prin spitale. Cu lunile. La căpătâiul ei, mereu sora cea mare, Florentina. Fata de 23 de ani vorbeşte repede. Ca nu cumva să uite vreun diagnostic dintre cele 6 pe care sora ei le are. Cel mai grav dintre ele, ciroza hepatică autoimună. De când imunitatea i-a scăzut atât de mult, Adina mai mereu este nevoită să păşească prin saloanele Spitalului Fundeni din Bucureşti. Doctoriţa care se ocupă de ea de atâta amar de vreme o încurajează mereu, îi oferă hăinuţe şi îi e drag să o aibă lângă ea atunci când vizitează copiii din alte saloane. ”Acum, ultima oară când am fost la dumneaei, a mers cu noi la farmacie şi ne-a cumpărat dânsa medicamentele. Totul este foarte scump, iar noi ne descurcăm foarte greu”, spune Florentina. Iar hotărârea din voce arată clar că nu ar renunţa nicicum la lupta pe care o duce alături de soră.

Adina s-a obişnuit să se uite la o ciocolată fără să mai poftească. Nu are voie. După cum nici carne de porc, ci numai de pui, vită, peşte slab, mai mult fierturi, fără pic de prăjeli, fără pic de sare. Legume şi fructe, şi acelea pe alese, căci nu toate îi fac bine. ”Regimul este foarte strict şi costisitor. Medicamentele la fel. Sora mea a ajuns să ia 13 medicamente pe zi. Au fost momente în care nu şi-a mai dorit să le ia şi le arunca la gunoi. Se săturase”, povesteşte tânăra de 23 de ani. Şi-şi aminteşte cum nu mai ştia ce să îi mai spună surorii sale ca să o determine să nu abandoneze cursa lungă către vindecare. Atunci i-a dispărut Adinei zâmbetul de pe buze. Atunci când burta a început să i se umfle din ce in ce mai mult şi-a pierdut şi prietenii. Le era la îndemână să râ