Creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc, pe 6 ianuarie, Botezul Domnului, sărbătoare numită în popor și Bobotează.

În această zi, în biserici se săvârșește slujba aghezmei celei mari, apa sfințită pe care credincioșii o duc acasă, cu credința că vor fi apărați de rele tot anul.

Boboteaza este penultima dintre sărbătorile de iarnă. Sărbătoarea reamintește de începutul activității publice a Mântuitorului Hristos. La vârsta de 30 de ani, Iisus a ieșit din izolarea în care se afla și s-a arătat lumii. A venit la apele Iordanului, unde proorocul Ioan propovăduia pocăința, adică înnoirea lumii. Coborând în apele Iordanului, Iisus a luat păcatele tuturor oamenilor, de oricând și de oriunde, asupra sa, pentru a le răscumpăra mai târziu pe Golgota. De aceea, Botezul Domnului anticipează și reprezintă întreaga lucrare de mântuire a Fiului lui Dumnezeu.

Prin sfințirea apei celei mari, în ziua Bobotezei se reactualizează, în fiecare an, momentul transfigurării și sfințirii naturii întregi, prin coborârea lui Dumnezeu la apa Iordanului. La sate, agheazma este păstrată la icoană sau la un alt loc de cinste și este folosită la vreme de boală sau necaz. Agheazma de la Bobotează, folosită cu îndrumarea preotului duhovnicesc, îndepărtează răul, curăță și sfințește.

Slujba de sfințire a apei celei mari este făcută cu mare solemnitate în toate bisericile ortodoxe. Acolo unde sunt ape, se aruncă crucea cu un smoc de busuioc, ca semn că apele au primit deja harul sfinților. În alte locuri, creștinii ridică la locul slujbei cruci de gheață, crucea fiind arma de biruință asupra răului. Pe aceste cruci se obișnuiește a se pune vase cu grâu răsărit, pus la germinat în ziua Sfântului Spiridon (12 decembrie). Există credința că anul va fi îmbelșugat de roade, după cum a crescut grâul în casele gospodarilor.

Tradiții de Bobotează

Se