Îi place foarte mult meseria de antrenor şi îşi doreşte ca noul an să-i aducă o echipă al cărei preşedinte să fie serios, cu care să ajungă la un numitor comun. Fostul internaţional Gabi Balint împlineşte astăzi 50 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“Sunt mândru că am rămas undeva, acolo, în cartea fotbalului românesc”

“Când mă gândesc la cifră, la vârsta pe care o împlinesc astăzi, e cam mult, dar mă simt ok, sunt veşnic tânăr.

Am fost un copil năstruşnic, am făcut multe prostii când eram mic, eram recunoscut acolo unde m-am născut, în Sângeorz, ca Balint Ticălosul, aşa îmi plăcea să mi se spună. Am avut o copilărie fericită, pentru că nu am stat între trei blocuri, cum e în Bucureşti, foarte puţin spaţiu de joacă pentru copii, eu am avut munte, păduri, Someşul Mare lângă mine, am avut un cadru superb. Am luat multă bătaie de la tatăl meu, care mi-a folosit, zic eu.

Fotbalul m-a disciplinat foarte mult. Primul gând care mi-a trecut prin minte după ce am încheiat cariera de jucător a fost unul negativ, a fost un urlet interior, ca să spun aşa, pentru că am fost nevoit să mă retrag, nu am ales eu acest lucru. În urma unei accidentări, doctorul m-a anunţat că nu mai pot juca, pur şi simplu nu-mi venea să cred, pentru că fotbalul era totul, nu puteam să văd viaţa fără fotbal. E adevărat că am continuat tot în fotbal, şi primul gând a fost să mă specializez în funcţia de antrenor. Prima dată mi s-a oferit un post de director sportiv la Federaţia Română de Fotbal, iar după un an am reuşit să fiu antrenorul secund al echipei naţionale, alături de Anghel Iordănescu.

Viaţa este un miracol şi faptul că poţi face ceva pentru a lăsa ceva în urmă. Cred că este foarte important, însă nu pot spune că tot ce faci în viaţă vine de la sine, nu poţi sta să aştepţi să se întâmple un miracol. Trebuie să fii serios, să munceşt