CARIERĂ Sergiu Nicolaescu lasă în urmă o moştenire impresionantă: peste 60 de filme ca regizor şi peste 35 ca actor. A trecut prin toate genurile cinematografice, de la filme istorice şi de război la filme poliţiste şi comedii.
În cei peste 45 de ani de activitate în lumea marelui ecran, Sergiu Nicolaescu a reuşit două performanţe: să fie cel mai prolific regizor român şi, totodată, cel mai de succes. Filmografia sa cuprinde peste 60 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt „Dacii“ (1967), „Mihai Viteazul“ (1970), „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte“ (1971), „Cu mâinile curate“ (1972), „Ultima noapte de dragoste“, „Nea Mărin miliardar“ (1979), „Ciuleandra“ (1985), „Mircea“ (1989), „Supravieţuitorul“ (2008).
A intrat pe platourile de filmare întâmplător, după ce a făcut un schimb banal de slujbe cu un coleg. Fusese admis la trei facultăţi, la Belle Arte, pentru că avea talent la desen şi la pictură, la Ofiţeri de Marină şi la Politehnică. A ales cariera militară, dar a trebuit să renunţe, pentru că tatăl său fusese arestat şi asta i-ar fi pătat dosarul.
Din Timişoara a venit la Bucureşti, iar în 1948 a fost muncitor la Fabrica Ford. Apoi, şi-a găsit o slujbă la IOR, institut specializat în proiectarea şi realizarea aparaturii opto-mecanice, dar a făcut un troc cu un coleg, care locuia lângă sediu şi care fusese repartizat în cinematografie, la Buftea. Sergiu Nicolaescu a fost trimis să construiască studiourile. Şi acolo a prins gustul pentru film.
Filme istorice cu mii de figuranţi
Prima peliculă, „Scoicile nu au vorbit niciodată“ (1962), un documentar, a fost urmată de scurtmetrajul „Memoria Trandafirului“, o metaforă de 7 minute, care s-a bucurat de succes în ţări precum SUA şi Franţa. „Dacii“ (1967) a fost, însă, cel dintâi lungmetraj de ficţiune, o coproducţie româno-franceză impresionantă, cu o distribuţie grandioasă.
