Vorba cîntecului, „a mai trecut un an prin noi, a fost şi soare, au fost şi ploi“, cu tot ce ştie omul zilelor noastre să facă mai bine şi mai rău pe pămînt: un an cu războaie şi acorduri miraculoase, cu crize economice şi ajutoare umanitare, cu uragane şi eforturi de reconstrucţie emoţionante, cu politici încercănate de corupţie şi ong-uri care le peticesc ineficienţa, cu preluări de putere spectaculoase şi intrări stranii în Parlament, cu miniştri aureolaţi de CV-uri mincinoase şi doctoranzi veritabili înfrînţi de jocurile politice etc.

Între toate astea, există, de multă vreme, o ţară care propune reţeta perfectă a democraţiei. O ţară care şi-a pus numele alături de visul oricărui muritor de rînd, acela de a avea, prin propriile eforturi, un trai tihnit, şi care promite oricui îi trece graniţa să-l şi îndeplinească. Dar, mai ales, este o ţară care are grijă nemăsurată de copiii săi.

Este ţara care, de dragul copiilor, a pus la punct un sistem sofisticat de triere a filmelor sau emisiunilor de pe marile ori micile ecrane, astfel încît orice sîn dezgolit sau mîngîiere erotică sînt semnalate prin avertizări de neignorat.

DE ACELASI AUTOR Copilăria unei reviste Inflaţie de răspunsuri Otevizarea decidenţilor Pistruiatul, o madlenă a memoriei comuniste Acceaşi ţară are grijă să scrie pe toate ambalajele – de medicamente, jucării, aspiratoare, bomboane etc. – indicaţii de protecţie a copilului: pungile nu trebuie băgate pe cap fiindcă pot provoca sufocarea, cutiile nu trebuie lăsate lîngă foc fiindcă pot provoca incendii, spray-urile nu trebuie pulverizate în ochi fiindcă pot provoca orbirea.

În aceeaşi ţară, brichetele şi maşinile de spălat au sisteme de blocare, astfel încît cei mici să nu le activeze din greşeală, magazinele au sisteme de afişaj care anunţă dacă podeaua este umedă sau dacă mîncarea servită este fierbinte, alcool nu primes