● Viaţa lui Pi / Life of Pi (SUA, 2012), de Ang Lee.
Poveste de aventuri solid-clasică (deşi cu irizări de realism magic) în venerabila tradiţie a lui au-fost-odată-ca-niciodată-un-băiat-şi-un-animal, îndrăgitul roman Viaţa lui Pi (2001), al autorului canadian Yann Martel, se oferă totodată ca argument în favoarea credinţei religioase. Prima dintre cele trei părţi ale sale descrie, cu abundenţă de anecdote umoristice, autoeducaţia pan-religioasă a unui adolescent indian care, crescînd în anii ’60-’70, în fosta colonie franceză Pondicherry, se înfruptă din ofertele concurente ale hinduismului, creştinismului, mahomedanismului şi iudaismului ca dintr-un somptuos bufet suedez. Partea a doua e cronica-tur-de-forţă a celor 227 de zile petrecute de băiat într-o barcă de salvare (cu un popas pe o insulă vie şi carnivoră), în compania unui tigru bengalez, după un naufragiu în care şi-a pierdut toată familia. În fine, partea a treia e un meci trucat între credinţă şi scepticism – acesta din urmă fiind personificat de reprezentanţii unei companii de asigurări, veniţi să-l interogheze pe tînăr în calitatea lui de unic supravieţuitor al naufragiului. Atunci cînd investigatorii refuză să-i creadă povestea adevărată, Pi le prezintă pe-repede-nainte o variantă mai prozaică – din care a eliminat tigrul, insula carnivoră şi celelalte fenomene incredibile pe care i le scosese în cale natura, în calitatea ei de Creaţie a Domnului. Îi lasă să aleagă singuri povestea mai bună (deşi celor două variante nu li s-au dat şanse egale, una fiind dezvoltată jubilator, iar cealaltă – expediată în cîteva pagini) şi dă de înţeles că la fel stă treaba şi cu credinţa în Dumnezeu.
DE ACELASI AUTOR Note despre modernismul întîrziat al lui Béla Tarr (I) Filmul răzbună viaţa Fast-food Brecht Despre Nicolaeşti, canoane şi războaie culturale Ecranizarea fidelă a lui Ang Lee reia această a
