Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit joi, 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani. În urma sa rămâne o carieră actoricească şi regizorală, contestată de unii şi adulată de alţii, dar fără drept de apel una dintre cele mai bogate.

Totuşi există o zonă a istorie despre care s-a vorbit mult la fel de mult în contradictoriu – relaţia cu fostul dictator român Nicolae Ceauşescu. Înainte de Revoluţie regizorul era unul dintre cei care obţineau destul de repede ceea ce îşi doreau. Filmele sale beneficiau de promovare din partea regimului, din acest motiv s-au iscat numeroase suspiciuni asupra persoanei regizorului şi a relaţiei sale cu autorităţile comuniste. Momentul Revoluţiei din decembrie 1989 l-a prezentat pe Sergiu Nicolaescu sub un alt chip: cel al revoluţionarului, al luptătorului cu arma în mână, a celui care a coborât direct de pe platoul de filmare în mijlocul acţiunii.

Sergiu Nicolaescu despre relaţia cu Ceauşescu şi Maurer

Această imagine l-a urmărit o perioadă în postcomunim şi i-a asigurat o simpatie aparte. Apoi vocile contestatarilor au început să răsune punând sub semnul întrebării „adevărurile istorice” spuse artistic, iar imaginea regizorului s-a mai echilibrat. Iată ce povestea regizorul despre relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.

„Am dat mâna cu Ceauşescu de trei ori în viaţă. O dată la „Mihai Viteazul“, pe urmă la ziua lui, unde reprezentam cinematografia împreună cu Francisc Munteanu. N-am vorbit niciodată cu el. E ciudat. Îmi plăcea filmele, dar nu-i plăceau complet. Multă vreme el a crezut că dacă eu am făcut „Mihai Viteazul“ şi a fost un film aşa de mare, dacă va da aceleaşi condiţii unui alt regizor, atunci Mihai Viteazul va vorbi precum Nicolae Ceauşescu la congrese. Eu nu făceam aşa ceva. Simţeam altfel decât el. Tatăl meu a fost la Canal, a fost arestat la 5 ianuarie 1948 şi după închisoare a ajuns acolo. Nu puteam iubi regimul,