Cel mai cunoscut şi, totodată, controversat regizor român, Sergiu Nicolaescu s-a stins ieri din viaţă, la vârsta de 82 de ani. În perioada comunistă, cel considerat stăpânul absolut al cinematografiei româneşti a introdus în filmele sale numeroase elemente de propagandă. Totodată, a fost frecvent acuzat că a prezentat istoria poporului român într-o manieră distorsionată, dar convenabilă fostului regim.

Cu aproape 70 de filme la activ, Sergiu Nicolaescu s-a dedicat în cea mai mare parte a carierei sale filmelor istorice şi de acţiune. Cele mai bune producţii, în opinia criticilor, rămân însă „Osânda" (1986) şi „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (1971).

În perioada comunistă, multe dintre filmele sale au plătit un tribut substanţial propagandei de partid, iar istoria a fost „cosmetizată" aşa cum cereau „indicaţiile". Celebru în acest sens este discursul domnitorului Mircea cel Bătrân din filmul „Mircea" (1989), discurs ce semăna izbitor cu unul ţinut de Nicolae Ceauşescu la un congres al PCR.

Criticul de film Valerian Sava consideră că Nicolaescu a făcut atât filme bune, cât şi filme proaste şi, chiar dacă a fost un opozant al lui, nu-i neagă opera în totalitate. „În ceea ce priveşte faptul că Sergiu Nicolaescu a marşat adesea pe latura propagandistică, nici măcar nu i se poate reproşa lui în exclusivitate", a declarat Sava pentru „România liberă". „El nu a făcut filme de autor, ci era adaptatorul şi ilustratorul unor texte date de alţii. Ceea ce a făcut el valid s-a datorat, în mare parte, calităţii lui de cineast apt să îşi aleagă colaboratori buni, în primul rând scenarişti, aici mă refer mai ales la Titus Popovici (şi dacă tot vorbim de concesii făcute regimului în filmele lui Nicolaescu, în mare măsură acestea au venit din scriitura lui Titus Popovici), şi apoi actori, pentru că, să nu uităm, în peliculele lui a apărut toată elita actori