Crucea de gheaţă face legătura între Botezul Domnului şi răstignirea Sa. De 22 de ani, neîntrerupt, credincioşii din satul Cotu Vameş întâmpină Boboteaza cu cruce de gheaţă.
Atunci când spui Bobotează, gândul te poartă la “gerul Bobotezei” şi la crucile de gheaţă, prezente în aproape toate bisericile la slujba de pe 6 ianuarie. Simbolul credinţei, cioplit în gheaţă, a lipsit de la slujbele de Bobotează din perioada comunistă. Când oamenilor nu le-a mai fost teamă de represalii, au reluat o veche tradiţie, pe care au transformat-o într-o datorie de onoare.
La biserica veche din Cotu Vameş, crucea de gheaţă, ridicată la troiţa satului, este făcută, în ultimii 22 de ani, de acelaşi grup de săteni, cu vârste de peste 60 de ani, membri în consiliul parohial. Vineri, dis-de-dimineaţă, oamenii s-au întâlnit pentru a stabili ultimele detalii ale transportului blocurilor de gheaţă din care vor construi simbolul credinţei. Au legat calul la căruţă şi au pornit spre Siret. Nu au mai luat toporul ca să taie gheaţa, aşa cum o făceau părinţii lor, ci drujba, care le-a făcut munca mai uşoară.
Întorşi în sat, sătenii s-au pus pe treabă. Două blocuri de gheaţă au fost coborâte din căruţă şi aşezate unul lângă altul. “E muncă de bărbaţi, femeile nu au ce căuta aici“, spune Neculai Mircea, un bărbat de 68 de ani. La intervale de timp, nea Costică Vacaru mai turna câte o găleată de apă peste gheaţa lată de 25 de centimetri. “Punem apă ca să îngheţe. În felul ăsta, blocuri de gheaţă se prind între ele“, spune bătrânul în vârstă de 70 de ani. Alţi câţiva bărbaţi din grupul de acţiune, cărora li s-au alăturat şi alţi săteni, s-au ocupat de blocul de gheaţă din care aveau să taie crucea. Cu un cui pe post de creion şi cu scândura în loc de linie, au fost trasate liniile pe care lama drujb
