Din păcate, în lipsa supravegherii stricte din partea părinţilor ori a carenţelor educaţionale în materie de siguranţa circulaţiei, de cele mai multe ori copiii devin victime sigure ale şoferilor neatenţi, unii dintre automobilişti circulând asemenea unor veritabili maniaci ai şoselelor. Cum prichindeii nu pot fi 24 din 24 de ore controlaţi, este imperativ ca aceştia să fie educaţi preventiv, prezentându-li-se modul în care ar trebui să se comporte în prezenţa riscului real reprezentat de automobilele aflate în mişcare.

Prima regulă pe care orice părinte ar trebui să-l înveţe pe copil este ca acesta să circule doar pe trotuar. Copiii găsesc însă prilej de joacă din orice, inclusiv balansarea pe bordurile trotuarelor. Riscul real este ca aceştia să se dezechilibreze de pe margine şi să ajungă tocmai sub roţile unui autovehicul. Interzicerea jocului pe partea carosabilă face parte de asemenea din prima poruncă a decalogului copiilor.

Traversarea drumurilor publice nu se va face prin alte locuri decât cele special amenajate şi semnalizate prin indicatoare sau marcaje. Încă de mici, prichindeii trebuie învăţaţi să traverseze doar dacă semaforul afişează culoarea verde, iar în lipsa acestuia, numai pe la colţul străzilor şi numai după ce s-au asigurat în prealabil.

Acolo unde nu există amenajate trotuare sau poteci laterale să se deplaseze numai pe partea stângă a drumurilor, cât mai aproape de marginea acestora, iar dacă sunt mai mulţi copii în grup, aceştia să nu meargă în paralel unii cu alţii, cu gloata, ci în şir indian, unul după altul.

Alergarea este ceva firesc pentru un copil, însă aceştia trebuie disciplinaţi să nu traverseze strada în fugă, prin faţa sau spatele autovehiculelor staţionate ori a mijloacelor de transport în comun oprite în staţii.

În condiţii atmosferice precum ceaţă, polei, ninsoare, când manevrele de frânare şi vizibili