Ai crede ca instinctul matern si, mai ales, patern nu e pentru oricine. Asa iti explicai de ce pana acum nu ai facut pasul. Dupa cateva intrebari incepand cu "de ce" si "oare" ai inchis discutia cu tine insuti, cel putin pentru moment, spunandu-ti ca un copil nu e pentru tine. Nu acum, nu in situatia data.
Chiar daca te-ai gandit nu o data ca timpul trece si ca decizia ar putea sa nu fie una temporara, cu loc de revenire, te-ai cam impacat cu ideea ca e posibil sa ramai singur cuc ori, in cel mai bun caz, in cuplu, doi cuci singuratici.
Si ce ar fi rau in asta? In definitiv nu-ti plac scutecele, iti place sa dormi, sa iesi in oras si sa nu te gandesti ca la o anumita ora ar trebui sa fii acasa, eventual proasapat si cu chef de munca. In plus, nu te intereseaza ce ai in frigider, o punga de chipsuri e tot ce ai nevoie sa-ti potolesti foamea si sa mai vezi un film, al cincilea intr-o zi libera, binecuvantata, in care nu ai chef sa faci nimic altceva.
Dar iata ca intr-o zi inevitabilul se intampla si devii tatic sau mamica. Tu nu te-ai schimbat ca persoana, tot chipsurile iti plac, tot ai iesi in oras pana la ore tarzii, iar scutecele mirositoare nu au inceput sa-ti placa peste noapte. Ce e de facut in aceasta situatie fara iesire?
Din fericire, natura e prea inteleapta si prea precauta sa te lase pe tine sa raspunzi la intrebare. Pana sa-ti vina tie ideea ca, intr-un moment de stres maxim si de nesomn, ai putea sa abandonezi fiinta aceea abia venita pe lume, chiar daca si ea extrem de nepregatita - daca te gandesti ca un pui de capra salbatica, de exemplu, e in stare sa se catere pe stanci greu si de privit la varsta la care bebelusul nici nu e constient de faptul ca are picioare si nici gand sa stie la ce folosesc - deja ai trecut prin niste schimbari, deloc intamplatoare si de care nici nu esti constient.
Beb
