de N. I. DOBRA
04 ianuarie 2013 23:19
1 vizualizare
A-A+ Ştiţi ce-am băgat de seamă? Înainte de '89, românii lucrau, înjurau şi spuneau bancuri (unele de tot hazul). După aşa-numita revoluţie, românii s-au şmecherit, fac politică, cască ochii la tv, vorbesc pe stradă la mobile (telefoane!), mănâncă plăcinte şi covrigi şi înjură. Concluzia: la români înjurătura rămâne permanent valabilă! * Alain Pompidou a publicat recent o carte despre tatăl său, Georges, fost preşedinte al Franţei (540 pagini, 24 euro). Se pare că, în tinereţe, G.P. a fost mare fustangiu şi zice fiul lui: "Îi plăceau în special femeile măritate, fiindcă erau mai "confortabile" după părerea lui". Corect: o relaţie extraconjugală are avantajul că amanţii trebuie să fie discreţi şi fără pretenţii ("Ia-mă de nevastă, du-mă la restaurant" sau "Mi-ai spălat chiloţii, mi-ai călcat cămaşa?"). Sex şi hârjoneală, după care se întoarce fiecare la casa lui... * După 8 ani de la decesul lui Yasser Arafat, nevastă-sa Souha (palestiniană de origine grecească, ortodoxă trecută la islamism, fosta lui secretară, cu 34 de ani mai tânără, cu care s-a căsătorit în 1990 şi au o fată născută în 1995) a cerut ca mortul să fie dezgropat şi cercetat, pentru că ea crede că a fost otrăvit. Chiar de-ar fi aşa, la ce îi mai foloseşte? * Într-o lume în permanentă schimbare "bucătăria" franceză rămâne o valoare universală stabilă. Unde s-a mai pomenit ca într-un sat cu 222 de locuitori - Saint-Bonnet - le Froid (Haute Loire) - să existe şase restaurante, între care unul de trei stele? Oricum, pe mine nu m-au cucerit mâncărurile lor, prea sofisticate, prea amestecate gusturile. N-am să schimb niciodată o ciorbă de fasole boabe sau nişte răcituri bine aite cu "la pintade rotie aux marrons confits" sau "noix de saint-jacques aux kumquats et caviar". * Radu Paraschivescu, în cartea "Fie-ne tranziţia uşoară", a reţinut
