Cînd îmi luasem gîndul că Puiu Haşotti va avea vreo iniţiativă de ţinut minte pe ogorul culturii, iată că iniţiativa a venit. Simplă, dar sclipitoare, modestă, dar pilduitoare şi răscumpărînd dintr-o lovitură toate ideile prosteşti prin care s-a ilustrat dl Haşotti de la instalarea în funcţia de ministru pînă săptămîna trecută. Dl Haşotti nu mai vrea la Cultură!
Nu importă dacă acest gînd a încolţit în capul d-sale fără ajutor din afară sau dacă vreun liberal mai cu simţul ridicolului l-a sfătuit să plece. Contează că dl Haşotti a înţeles că binele maxim pe care-l poate face culturii e să nu se mai ocupe de soarta ei. Și a lăsat-o în pace pentru a se dedica treburilor partidului în Senat. Nici n-am apucat să mă las în voia jubilaţiei, că aflu pe cine-l trimite Crin Antonescu la Cultură în locul nepotrivitului Haşotti. Pe Daniel Barbu! Hotărît lucru, Ministerul Culturii e deocheat! Căci de n-ar fi, ce să caute acolo acest Robespierre al politologiei? Mai des l-am auzit pe Mugur Ciuvică preocupîndu-se de soarta culturii române decît pe agitatul universitar. Nu mă leg de înfăţişarea de conspirator prăpăstios a dlui Barbu, căruia, după cît patos a pus în apărarea plagiatului lui Ponta, nu i s-ar fi potrivit nici un interimat de o jumătate de oră la Ministerul Educaţiei. Pentru aptitudinile d-sale ar fi trebuit înfiinţat un minister al Propagandei sau Ministerul Suspendării lui Traian Băsescu. Fiindcă să-l pui pe Daniel Barbu la Cultură e cam cum Papa Alexandru al VI-lea l-ar fi numit protector al artelor pe cuviosul frate Savonarola.
Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012
Cînd îmi luasem gîndul că Puiu Haşotti va avea vreo iniţiativă de ţinut minte pe ogorul culturii, iată că iniţiativa a venit. Simplă, dar sclipitoare, modestă, dar pilduitoare şi răscumpărînd dintr-o lovitură toate ideile prosteşti prin care s-a ilustrat dl Haşo
