- Social - nr. 2 / 4 Ianuarie, 2013 Este pentru prima data cand in seara de An Nou am fost la teatru, cunoscand foarte bine piesele muzicale pe care le-am invatat la Liceul de Muzica in prima promotie de canto clasic. "As fi putut dansa pana in zori de zi, nu ma puteam opri, pluteam ca intr-un vis, zburam spre paradis, privind in ochii lui, si inima mi se zbatea grabita, ma intreb si-acum de ce batea, dar stiu ca nu ma-nsel, fiindca eram cu el” – fiind curioasa cum vor fi interpretate live. Cu exceptia unui mic efort de a ma uita tot timpul la subtitrarea care era prea sus pentru randul de protocol in care am fost asezata, spectacolul a fost de la inceput pana la sfarsit foarte bun, prin energie si vitalitate, realizat exclusiv de tineri, regizat de Harsany Zsolt (care a mai regizat si la sectia romana), cu o coregrafie de exceptie, avand-o in rolul Eliza Doolitle pe o debutanta pe scena targumureseana-Varga Andrea, sotia directorului de la sectia maghiara, Keresztes Attila. Datorita brunetei cu silueta fragila si piele foarte alba, cu o interpretare plina de candoare si o voce foarte buna pentru musical, acest spectacol a depasit cu mult alte spectacole de gen cum este cel de la Opereta despre care am scris mai demult, mie placandu-mi sincer, mai mult (si) decat filmul pe care l-am revazut (si) cu aceasta ocazie. Spectacolul a fost mult mai plin de culoare decat productia din 1964 cu Audrey Hepburn si Rex Harrison, Bokor Barna fiind si el mai frumos decat cel care l-a jucat pe profesorul de fonetica Higgins, Pygmalionul floraresei transformate in doamna de societate, iar Andrea Varga, o adevarata revelatie, "o fata modesta”, dupa spusele dr. Ildiko Gasparik (in calitate de spectatoare), care a stralucit ca un adevarat star de cinema. Nu am vazut demult pe scena o asemenea actrita. De data aceasta directorul general al teatrului a "muncit” pe scena, in rolul tatalui