- Social - nr. 2 / 4 Ianuarie, 2013 Cronologie (I) Cronologie, cronologii s.f. disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu studierea epocilor si a datelor; succesiune in timp a evenimentelor (istorice), sistem adoptat pentru socotirea anilor; lista care cuprinde o succesiune cronologica – din fr. cronologie. Derivat cu suf. adj. productiv: -ic: cronologic, -a; dispus in ordinea succesiunii in timp. Termenul imprumutat din limbi franceza provine din gr. cronos. Cronos, in mitologia greaca, era zeul timpului, logos insemnand: cuvant, vorbire, expunere, prin extensie: stiinta. O prezentare a evenimentelor istorice, in ordinea succesiunii lor in timp, au realizat cronicarii moldoveni si munteni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greceanu si Radu Popescu, boieri instruiti in Polonia. Cronicile lor (letopisetele – din sl. letopisici) sunt lucrari fundamentale ale inceputului culturii romane. Un moment important in stabilirea cronologiei il constituie calendarul. Calendar, calendare, s.n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile. (…) Calendarul solar egiptean masura durata miscarii aparente a Soarelui in jurul Pamantului (dupa sistemul lui Ptolemeu, Soarele se invartea in jurul Pamantului). Un an (un "inel”, un "cerc”) cuprindea 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46 de secunde. Pentru a evita unele dificultati in calculele calendaristice, a fost introdusa o noua unitate de masurare a timpului, anul civil, impartit in 12 luni de 30 de zile si cinci zile aditionale. Iulius Caesar (sub influenta astronomului Sosigene) introduce (incepand cu 1 ianuarie 45 d. Cr.) un alt calendar: dupa trei ani de 365 de zile, urma al patrulea an (an bisect) de 366 de zile. Calendarul Iulian sta la baza calendarului modern, dar o diferenta nesemnificativa (11 minute si 14 secunde) reprezenta pe durata a 128 de ani iuliani o nepotrivire de o zi fata de anu