A mai dispărut, „fără urmă”, un anume Sima, broker, patron de afaceri și bani, fondator al unei agenții de știri băsiste care descoperea zilnic cât de măreț și neasemuit e farsorul din Deal. De câteva luni s-a dizolvat în lumea largă, dacă n-o fi cumva turnat în beton pe aici, pe undeva, dar la noi betonul e subțire și-l spală iute ploaia, dispecerul de la triajele financiare ale lui Blejnar. Pe la el treceau vagoanele cu milioane și miliarde tractate din vămi, porturi, rafinării și dirijate spre înaltele terminale politice. Oricum, și el, Marta mi se pare că-l cheamă, a dispărut fără urmă. Fără urmă au dispărut diverși manglitori, combinatori, profitori care au făcut averi uriașe pe care le-au adăpostit în case exotice, pe țărmuri îndepărtate, în insule deranjate doar de țipătul papagalilor sau în marile aglomerații urbane ale lumii unde, schimbându-ți numele și aplicându-ți mustață, nu mai ești recunoscut nici de nevastă. Amanta, da, te recunoaște, fiindcă a plecat cu tine și a participat la travesti. Unii au dispărut fără urmă rămânând aici, printre noi, după ce au consolidat munți de avere personală. La ce bun să te mai arăți vulgului, tu care ieri umpleai televizoarele de spuma salivară a avânturilor tale patriotice?

Toate aceste dispariții „fără urmă” (ce ușor îi găsea Băsescu pe unii, chiar și „în gaură de șarpe” când găsirea îl servea!), toate aceste dizolvări în neant ne văduvesc de niște bani dar ne aduc avantajul de a scăpa de niște escroci. Ce ne facem însă cu o altă dispariție, de astă dată dramatică și chiar tragică, dispariția „fără urmă” a țării în care ne-am născut, în care ni se pare că încă trăim? Vândută pe bucăți și apoi otova, cu totul, România începe să nu mai fie. Am ajuns, zic unii, colonie. Fals. E prea generos zis. Coloniile rămân cu câte ceva de la coloniști și oricum își păstrează contururile. Noi suntem pe cale de a cădea la st