Unele dintre orologii datează din Evul Mediu şi valorează o adevărată avere.
La sfârşitul anului 1980, ne lasă mărturie cercetătorul Alexandru Ardos de la Institutul de Istorie clujean, s-a organizat în oraş o expoziţie consacrată patrimoniului naţional în cadrul căreia s-au prezentat publicului şi opt ceasuri de diferite tipuri. Între ele era şi un ceas muzical, provenind din Muzeul Ardelean şi consemnat în registrul din inventar din anul 1898. O adnotare din registru ne spune că este ceasul lui Mihail Apafi, principele transilvan (1661 - 1690), sau, eventual, al fiului acestuia. Era însă o piesă cu multe defecţiuni produse de timp, dar în cele din urmă un colecţionar amator, ceasornicar din Cluj, anume Vasile Sas, l-a reparat, punându-l în stare de funcţionare. Ceea ce, pe atunci, era un record în materie.
Un ceas de mare valoare
Ceasul avea un cadran realizat artistic, instalat pe un panou de lemn sub forma unui scut - ne spune autorul studiului -, panou decorat cu reliefuri plate, alcătuite din vrejuri fitomorfe, în partea de jos cu frunze de palmier şi două motive reprezentând cornul abundenţei. O pârghie decupla la fiecare jumătate de oră mecanismul muzical. Ceasul bătea sferturile de oră şi ora fixă... Mecanismul este mult mai complicat, dar autorul studiului îl descrie în amănunţime, etalându-i valoarea şi utilitatea din acel timp. Se pare că provenea dintr-un atelier din Nürnberg sau Augsburg.
Mai aflăm că, pasionat de ceasuri, principele Apafi s-a înconjurat la curtea sa de artiştii vremii, precum iconograful german Gothard (1678-1683), iar colecţia sa bogată de orologii era îngrijită de numeroşi meşteri ceasornicari care mişunau în cetatea Făgăraşului, unde-şi avea reşedinţa.
Autorul precizează şi un alt amănunt interesant: anume că soţia principelui, Ana Bornemisza, plăteşte, în 1679, un meşter ceasornicar din Sighiş
