Românului i s-a cerut cu atîta insistență în anul care a trecut să vină la urne și să bage votul încît acum, unde vede una imadiat își bagă și botul, nasul, limba ascuțită, de bocitoare excitată, pofticioasă.

Mortăciunile din presă, analiștii de cadavru, au explicat cu toții mesajul de pe coroana nevestei, s-au întrebat dacă e sicriul prea mic, dar oare maestrul se aruncă în flăcări ca să nu i se ia probă ADN (c'mon, în ziua de azi ți se ia probă de ADN și din poze, și din ce-și amintește cineva despre tine), s-au numărat banii, conturile, casele, coastele rupte. Și totuși, nimic nu s-a comparat cu reacția Bisericii.

Biserica s-a arătat dispusă, în cazul în care familia va încălca deci dorința regizorului și va vrea să-l înmormînteze, să suporte JUMĂTATE din cheltuieli.

Mă întreb cum ar fi stabilit care e jumătatea sumei o instituție care umblă cu facturi doar atunci cînd îi vine de plătit utilitățile, altfel vinde totul la negru și pe sub sutană, de la lumînări și tămîie, la vin și icoane.

Apoi, Biserica, înaltele ei fețe care gîndesc cu dosul și-or fi imaginat că Sergiu Nicolaescu a luat hotărîrea de a se incinera pentru că, în cazul în care ar fi dat bani pe înmormîntare, nu i-ar mai fi rămas nimic nevestei prin testament?

S-a gîndit Biserica oare că văduva trebuia să vîndă din casă ca să-și îngroape soțul?

Și de ce doar JUMĂTATE din sumă? Stă prost cu cash flow-ul domnul Ciobotea? N-a făcut bugetul pe anul ăsta și-l bagă la cheltuieli cu mila neprevăzute? Probabil, cînd vine vorba de dat bani, Biserica are o vorbă: contează caritatea, nu cantitatea.

Românului i s-a cerut cu atîta insistență în anul care a trecut să vină la urne și să bage votul încît acum, unde vede una imadiat își bagă și botul, nasul, limba ascuțită, de bocitoare excitată, pofticioasă.

Mortăciunile din presă, analiștii de cadavru, au e