Aceste impresii de lectură privind volumul lui Grigore Ilisei, ,,Pisanii de azi şi de demult”, apărut cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pornesc de la textul închinat de autor mamei în ediţia revăzută a altei cărţi importante în bogata sa biografie literară, ,,Fălticeni, mon amour”, realizată împreună cu Paul Miron şi Dan Hatmanu.

Grigore Ilisei îşi cinstise în emoţionante portrete şi tatăl, părintele Ilie Ilisei, şi pe cea care îl crescuse, prezbitera Nadejda, tatălui îi editase şi o carte, dar rândurile închinate celei care îl adusese pe lume şi dragostei renăscute în timp pentru ea ne-au rămas în memorie, răscolitoare, şi în felul tainic în care firele întâmplărilor se întâlnesc în covorul vieţii, în primul rând la ele ne-a dus gândul tableta, pisania care o încheie, ,,Iubirea cea mântuitoare”, iubirea pentru semenul tău în încercările fiecărei zile, dar, mai ales, atunci când, spune Grigore Ilisei, această iubire atinge purităţile sentimentului pentru aproapele nostru de care ne vorbeşte Biblia: ,,iubirea lecuitoare, care proteguieşte sufletul, aşezându-l în albia iubirii mântuitoare”.

Cartea este plină de astfel de mărturisiri, în care afecţiunea caldă, respectul, preţuirea schiţează portrete de neuitat ale unor înalţi ierarhi, ale unor exemplare figuri ale monahismului, ale Bisericii, dar şi ale unor cinstitori ai acesteia, precum intelectualii care odinioară îşi petreceau verile anilor, ale sufletului şi ale scrisului la mănăstiri: ,,Ibrăileanu cu «vieţiştii» la Văratec”, Sadoveanu, la Mănăstirea Neamţ, ,,cea care avea să-i pună la dispoziţie la un moment dat întreaga casă de la Vovidenie, construită de Mitropolitul Visarion Puiu”, Lily şi Ionel Teodoreanu, la Agapia, Văratec, şi tot la Văratec, Valeria Sadoveanu, Zoe Dumitrescu Buşulenga (apoi, Maica Benedicta