Credincioşii ortodocşi sârbi, ucraineni şi ruşi din judeţul Arad prăznuiesc Naşterea Domnului – Crăciunul, după calendarul de rit vechi, în data de 7 ianuarie.
Potrivit tradiţiei, sărbătoarea începe duminică, în ajun, cu ceremonia de aprindere a stejarului (badnjakul), în curtea lăcaşelor de cult.
Pe vremuri, badnjakul era un trunchi de stejar tăiat din pădure, însă, în zilele noastre, este doar un mănunchi de crengi de stejar, dar semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos şi intrarea Lui în lume, în inima şi în casa noastră.
Arderea badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Badnjakul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia născut. Şi mai are o semnificaţie şi anume prevestirea Golgotei. Paiele ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat Maria pe abia născutul Hristos. Ritualurile de Crăciun, în casă şi în biserică, au o simbolistică profundă, sunt semn al credinţei în Dumnezeu şi al amintirii despre acea minunată noapte când au pălit stelele cele mari de deasupra Palestinei, acoperite fiind de una singură, mare, aşa cum nu s-a mai văzut până atunci. De steaua care a pus într-o lumină nouă prorocirile Vechiului Testament, deoarece a însemnat prorocita naştere a Mântuitorului, a unor noi vremuri, a Noului Testament şi a unei noi lumi.
Gospodinele vor pregăti, conform tradiţiei, pentru masa de Crăciun, 12 feluri de mâncare, în amintirea celor 12 apostoli ai Domnului Isus Christos.
Tradiţia spune că în prima zi de Crăciun, primul om care intră în casă trebuie să fie un tânăr care se numeşte „polozainik” şi trebuie să primească daruri.
De asemenea, în pâinea care s-a copt în casă se ascunde un bănuţ, iar cine găseşte banul are noroc tot anul.
Luni,
