Au avut familie, copii, nepoţi, au muncit pentru ei iar la vârsta neputinţei au ajuns departe de casa lor, dar aproape de Casa Domnului. Un preot din Buzău a strâns bani din donaţii, a cerut sponsorizări de la oameni de afaceri şi prin fundaţia pe care o conduce, a ridicat din nimic aşezăminte pentru femeile abandonate. La Năeni, în clădirea fostului CAP, vieţuiesc laolaltă 18 bătrâne pe care familiile nu le-au mai vrut.
Se roagă, citesc sau lucrează. Aşa trece timpul în aşezământul pentru persoane vârstnice de la Năeni pentru cele 18 femei pe care preotul Milea le adăposteşte. Înconjurate de icoane, de căldura unei semene care a ales să le îngrijească, bătrânelor pare să nu le lipsească nimic.
În spatele fiecăreia dintre bătrânele de la Năeni se ascunde o poveste care îţi provoacă fiori. Când încep să depene amintiri, lacrimile li se înnoadă în bărbie. Plâng pentru că după ce au adus pe lume şi apoi au crescut unul, doi sau mai mulţi copii, aceştia le-au minţit şi le-au adus la azil ca să scape de o povară.
Veterana de vârstă este o femeie din Ialomiţa. Are 91 de ani, e bolnavă, stă numai în pat, însă e lucidă. Îi este însă tare greu să-şi mai amintească vârsta. Ar fi putut fi bunici blânde şi grijulii pentru nepoţi. Le-ar fi putut citi poveşti sau spune poezii. De nimic din ce aveau de oferit nu au avut nevoie familiile cărora le-au dat viaţa lor. Şi atunci îşi dăruiesc bucurie una alteia.
Cel care s-a gândit la neputinţa femeilor şi le protejează este preotul Mihail Milea, pe care oamenii îl numesc „bunul samaritean”. Aşezământul de la Năeni nu este primul pe care îl face pentru semenii săi.
Clădirea din Năeni în care vieţuiesc femeile abandonate a fost un sediu de CAP. Cu donaţii şi sponsorizări după ani de muncă, preotul Mihail Milea şi-a văzut încă un vis împlinit.
