Anul 2012 a fost din multiple cauze un an al prezicerilor fataliste. Ele nu au ocolit nici soarta Internet. Dacă în cazul ”sfârşitului lumii” prezicerile plecau de la calendarul maiaş, interpretat sau nu greşit, unele fenomene obiective păreau să anunţe un sfârşit apropiat al Internet. De unde şi un interes major pentru sfârşitul Internet.
O simplă căutare cu Google a ”end of internet 2012” m-a condus la 815 milioane de rezultate, unele desigur corelate mai mult cu Internet şi 2012 şi mai puţin cu sfârşitul lui. Dar între primele 10 rezultate sunt unele care prezic în 2009 conform unui respectabil think tank ”Nemertes Research” colapsul Internet în 2012 prin blocarea infrastructurii sale urmate de anarhie, sau sfârşitul Internet la 31 martie 2012 printr-un atac al grupării Anonymous, sau în fine se afirmă nici mai mult nici mai puţin că “What the Mayan calendar predicted is not the end of the world, but the collapse of mankind's greatest invention” (Ceea ce a prezis calendarul maiaş nu este sfârşitul lumii, ci colapsul celei mai mari invenţii a omenirii).
Internet şi universul digital
Dezvoltarea exponenţială a Internet încântă şi sperie totodată. Volumul de informaţie generată şi stocată în Internet creşte secundă după secundă. Peste 2,5 miliarde de oameni şi mai ales un număr de senzori apreciat la un milion de milioane (10 la puterea 12) generează date stocate în sute de milioane de servere. Este interesant de amintit că peste un miliard de oameni postează pe Facebook şi peste 500 milioane pe Twitter şi adesea nu texte simple, ci fotografii de multe milioane de baiţi, videoclipuri, muzică.
Universul digital este estimat în prezent la 3500 Exabaiţi (35 urmat de 20 de zerouri!) şi va ajunge în câţiva ani la 35 Zettabaiţi (de 10 ori mai mult!). Din acest univers de date 50% este în mişcare, 40% local şi 10% global. Internet a devenit cel mai c
