- Cultural - nr. 3 / 5 Ianuarie, 2013 "MEMORII * FILE DE JURNAL * CONFESIUNI” de LAZAR LADARIU Toate trei, sub aceeasi semnatura, incredintate tiparului, deci puse in vitrina, la indemana cititorului judecator. Un gest curajos din partea autorului, care, dupa parerea mea, isi asuma o serie de riscuri, atenuate, desigur, de notorietatea credibilitatii, sau de credibilitatea notorietatii dobandite la masa de scris vreme de peste jumatate de secol si incununata, de nenumarate ori, cu premii reflectand aprecierea publica unanima. Ce fel de riscuri? Nu sub aspectul calitatii demersului literar, desigur, ci pentru ca unele "personaje” ale "iepocii” cuprinse intre file inca se mai fataie printre noi, in costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoseniile proletcultiste, clamandu-si acum "disidenta” antedecembrista si mai ales dieta lipsita de emanatia usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase – altfel spus. Asadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de "literatura subiectiva” – cum ar spune Tudor Vianu –, cuprinzand adevaruri traite, necoafate, amintiri – unele duioase, altele revoltatoare – ale obsedantului deceniu, ale epocii ticalosilor si ticalo siilor, care, iata ca, din pacate, nu numai ca nu s-a incheiat in decembrie 1989, ci prolifereaza intr-o veselie si la parametri ce depasesc inchipuirea tinerilor furiosi - care eram noi pe atunci, lipsiti de locuinte, ca si cei de acum – dar nu si de perspectiva, si care, dintr-un salariu, puteam cumpara o valiza de carti bune (pe care le si citeam!) si chiar si o haina, modesta - ce-i drept-, dar cu miros de ata noua, nu de naftalina, ori, punand ban pe ban, ne puteam permite o excursie pe aici, pe aproape, prin lagarul socialist. Nu sunt o nostalgica, dar chiar daca as fi, nu vad ce-i rau in a contabiliza cu d