E totusi de necrezut. In doar opt ani, cei ai «proamericanului» Basescu Traian, romanii au devenit la fel de antiamericani ca si francezii din timpul lui Charles de Gaulle, la inceputul anilor ’60, cand Mihai Caraman si reteaua lui penetrau cu succes NATO la Paris. Nu apar sondaje pe aceasta tema, desi cei interesati le fac si ele ar fi de mare interes public. Rezultatele sondajelor discrete sunt dintre cele mai naucitoare: romanii nu-i mai iubesc deloc pe francezi sau britanici si cu atat mai putin pe americani sau pe evrei, dar par a fi din ce in ce mai progermani si chiar mai ingaduitori fata de rusi – suntem totusi ortodocsi si ne inchinam cu totii la Athos. Cum a fost posibil? Sau intrebarea-cheie din anchetele judiciare: cui ii slujeste crima?
Ca sa intelegem cat de cat prezentul, trebuie mai intai sa fi studiat atent trecutul. In 1958, foarte eleganti, baieti buni, sovieticii si-au retras armatele de ocupatie din Romania. Mai mult, Gh. Gheorghiu-Dej, impreuna cu Emil Bodnaras, Nicolae Ceausescu si, mai ales, Ion Gheorghe Maurer, a dus o formidabila politica de indepartare de «marele frate» sovietic si de apropiere secreta dar consistenta de Occident si, mai ales, prin Corneliu Manescu si Mircea Malita la ONU, de Statele Unite. De necrezut! Si eu nu cred nici astazi ca a fost asa. Rusii au plecat in 1958 doar ca sa ramana mai bine. Subteran, in afacerile mari si foarte secrete. Eu, ca multi alti compatrioti, cred ca politica lui Ceausescu de mare independenta a fost doar o mare si teribila, pentru romani, comedie. Iar comedia « liberalizarii » a continuat sub diverse forme, care de care mai nefaste, si in ultimii 20 de ani. Dar campionul absolut al mistificarii este bufonul politic Basescu Traian.
Cum poti sa explici serios ca americanii, partenerii nostri militari cei mai importanti, cu interese evidente in zona Marii Negre si a Muntilor Carpati
