La nici două săptămâni de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (19 martie 1965), a avut loc ședința Biroului Politic al CC al PMR. Au participat Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan și Ștefan Voitec. Invitați – Mihail Dalea, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi, Petre Blajovici, Vasile Malinschi, Aurel Vijoli, Janos Fazekas, Gheorghe Cioară și Vasile Modoran. Ședința a început la ora 10.00 dimineața, iar pentru așa ceva Ceaușescu nu putea găsi o zi mai bună decât 1 aprilie. Reproduc mai jos partea a doua a stenogramei, ca o dovadă că viața bate literatura.
”Tov. N. Ceaușescu: [...] Am vrea să discutăm problema portretelor. Trebuie să rezolvăm pentru că oamenii cer lămuriri.
Tov. L. Răutu: Să facă tov. Maurer propuneri.
Tov. I. Gh. Maurer: Mi se pare, tovarăși, că este necesar și aceasta, nu ca o diminuare a valorii memoriei omului pe care l-am pierdut, dar e necesar politicește ca aceste portrete să nu mai fie așa cum sînt astăzi în toate părțile. Nu există birou în care să nu fie un portret. Nenorocirea fiecărui om este că se naște, trăiește mai bine sau mai rău și moare. Aceasta e și mai rău.
Cînd omul a ocupat o poziție, așa cum a ocupat Gheorghe Gheorghiu-Dej, de mare răspundere, de mare autoritate și pe care a îndeplinit-o cu un mare prestigiu, permanentizarea memoriei lui trebuie să fie făcută. Ne-am hotărît s-o facem și e bine să fie făcută dar trebuie să fie făcută în forme compatibile cu cinstirea amintirii unui om, nu în forme care mai de grabă vorbesc despre prezența lui în viață, cînd această prezență a încetat să mai existe. Noi punem portretele oamenilor care exercită funcțiile statului, care sînt în viață.
De aceea mi se pa
