Vocea Patriarhului Daniel te învăluie încă de la poalele Dealului Patriarhiei, din boxe instalate pe stâlpi. În dimineaţa de Bobotează, coada e încă mică, nici nu a coborât de pe platoul din faţa bisericii. Doar câteva sute de oameni aşteaptă, în linişte, cu sticlele de plastic pregătite în mâini, să ia apă sfinţită de mâna preoţilor.

La Patriarhie, mirosul de tămâie se amestecă greţos cu fumul gros de ulei ars de motor, pe care îl scot autocarele antice ale jandarmilor. De ani de zile, Boboteaza sau orice altă procesiune religioasă nu mai poate exista la români fără acest amestec de credinţă şi pulan. Ordonaţi umăr la umăr, între gardurile îndrumătoare ale Jandarmeriei, bătrâni sau copii aşteaptă. De trei ani, la Patriarhie apa sfinţită de Bobotează se împarte din butoaie de către jandarmi şi seminarişti de la Teologie. Dacă s-ar lăsa la liber, ar ieşi omor.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, vorbeşte despre un vultur care în România nu stă singur pe o stâncă, nici pe o cracă, ci se înalţă spre lumină. “Sfântul Andrei a creştinat lent poporul român, pentru a face faţă valurilor de popoare migratoare – cumanii, avarii, hunii, pecenegii, gepizii, turcii sau tătarii”, predică înaltul părinte.

La Patriarhie, dimpotrivă, e plin de porumbei, iar pentru ca poporul român, ahtiat după agheazmă, să nu dea năvală precum migratorii din predică, Sfântul Andrei şi creştinismul nu au fost îndeajuns. E nevoie de Jandarmerie. 80 de bucăţi, din care mulţi în civil, cu căşti în urechi, pentru a nu speria Sfântul Duh din credincioşi.

“Pentru ce e nevoie de toţi jandarmii ăştia? Păi cine vine să facă scandal şi să fure la biserică?”, îşi face cruce a mirare un bătrân care ascultă slujba de Bobotează în faţa Patriarhiei. Răspunsul avea să vină în scurt timp, chiar după ce Patriarhul Daniel şi-a încheiat predica cu un îndemn care a arătat că