Fermierii români s-au săturat iar de cartofi şi spun că nu are nici un rost să-i mai cultive, după dezamăgirea de anul trecut. Este o poveste care se repetă la fiecare câţiva ani – de la extazul recoltelor bune sau a preţurilor mari, fermierii trec la agonia bolilor, secetei sau supraproducţiei.

Anul acesta, fermierii sunt puşi din nou unei decizii grele – să cultive sau să nu cultive cartofi? Dacă decizia va fi bună depinde de logistică – în principal dacă există sau nu spaţii de depozitare, de experienţa care se adună an de an, de noroc – care vine şi pleacă, dar mai ales de ce fac ceilalţi. După anii cu recolte bune şi sămânţă scumpă, cum a fost 2011, mulţi se înghesuie doar pentru a sfârşi prin a se lupta pe mărunţiş. După recoltele slabe, cei care dau bir cu fugiţii lasă loc pentru o piaţă bună în anul următor. Câţi vor pune anul acesta cartofi, nimeni nu ştie exact. Însă fermierii români intervievaţi de agrointel nu par să aibă mare tragere de inimă.

După un an în care nu şi-au acoperit nici măcar costurile, cultivatorii români nu se mai înghesuie să pună cartofi, ceea ce ar putea conduce la o scădere dramatică a suprafeţelor. Dacă situaţia se va menţine şi în următorii ani, n-ar fi exclus ca marfa românească să devină o raritate şi să cumpărăm cartoful din piaţă la preţ de portocală, susţine Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale „Cartoful” din România, care are o fermă la Hărman.

Seceta din 2012 a redus producţia internă de cartofi cu peste 20% faţă de anul anterior, media la hectar fiind de 8-10 tone pe hectar. Mai mult, şi calitatea cartofilor a fost slabă, spune Benea. Adevărata lovitură a venit însă din partea importurilor – din ţări precum Polonia sau Germania – la preţuri de dumping, adică 10 bani kilogramul, care au ajuns să acopere peste jumătate din consumul intern.

“Dacă marfa din afară ar intra în ţară la preţul real