Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează, este sărbătorit cu mare dăruire şi apropiere de Dumnezeu de comunitatea din satul Prahuda, comuna Paltin. Aici dăinuie o tradiţie deosebit de frumoasă, care are menirea de a apropia oamenii de Dumnezeu, dar şi de semenii lor. Confecţionarea crucilor imense de gheaţă, care tronează măreţe în ziua de Bobotează în curtea bisericii, este o tradiţie păstrată cu sfinţenie de oamenii de pe aceste meleaguri şi implică mult suflet.

Nu mai găseşti în altă parte în Vrancea cruci de gheaţă ca la Prahuda. Sunt nouă cruci, trei mai mari, pentru fiecare sat în parte (Prahuda, Ghebari şi Vâlcani) şi câte două cruci mai mici pentru fiecare sat. Realizarea crucilor de gheaţă este un adevărat ritual al locului, în care se implică câteva zeci de bărbaţi, de la cei mai tineri, până la cei mai cărunţi. Aceştia merg dis de dimineaţă, în ajunul Bobotezei, la locul pregătit încă din toamnă, un ”crac” al pârâului Tojanului, unde, înarmaţi cu drujbe, scânduri şi pari groşi din lemn, folosiţi pe post de scripeţi, taie gheaţa şi o urcă pe sănii din lemn, trase de cai vânjoşi. Nu este uşor să scoţi din apă un bloc de gheaţă intact, de câţiva metri pătraţi, aşa că pentru această operaţiune se aruncă într-un efort comun mai mulţi truditori, sub deviza ”unde-s mulţi puterea creşte”. Bucăţile mari de gheaţă, groase de 20 de centimetri, sunt urcate apoi, cu ajutorul unor scânduri, pe săniile trase de cai împodobiţi cu ciucuri roşii, în contrast cu întinderea albă de nea. Oamenii sunt binedispuşi şi îşi mai trag sufletul, pe copcă, cu câte o snoavă sau un gât de ţuică.

Blocurile de gheaţă sunt aduse apoi în curtea bisericii cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” din centrul satului Prahuda. Cu mâinile goale, bărbaţii ridică în picioare gheaţa, care, încet-încet începe să capete o formă. Mai întâi e