Când notez acest preambul de epistolă s-au sfârşit Sărbătorile. A fost o vreme în care au curs SMS-uri. Unii prieteni te sună şi atunci textul urării se prezintă umanizat. Doctorul Mihai Petcu rămâne un nonconformist prin tot ce zice şi face, inclusiv când te sorcoveşte. După un rezumat de la mulţi ani, proprietarul fermei Pantelimon şi al parcului cu animăluţe pentru populaţia grădiniţelor mă ceartă că nu facem nimic pentru Adrian Sobaru. Îmi povesteşte, cu detalii, o dramă inaceptabilă pentru un om care a ales un protest unic în lume, care-i putea fi fatal şi care nu numai că este ignorat de o cârmuire care a ajuns sus şi prin gestul său eroic, dar este şi batjocorit. Ştiam câte ceva din tentativa excluderii lui din televiziunea publică, găsit inutil de noua conducere, şi mai ştiam şi că o duce în continuare greu. Nu ştiam că unchiul lui, la care locuieşte, îl dă afară din casă. Adrian, bunul şi eroicul bărbat care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, cerând libertate, strigându-i lui Boc să nu confişte viaţa şi viitorul copiilor, n-are un apartament al lui, n-are siguranţa locului de muncă şi, în general, nu are nimic. Ba da, are suflet. I-am povestit şi eu doctorului Petcu o întâmplare care m-a lăsat un timp mut. După ce am avut necazul acelui incendiu la Sângeru, înainte de Crăciun, m-a sunat Adrian Sobaru. Ştiu prin ce treceţi, mi-a zis. Eu am o Dacia papuc. Merge şi e încăpătoare. Vin să vă ajut să căraţi molozul din casă. Salariul meu nu e cine ştie ce, dar vă pot ajuta şi cu ceva bani. Am înţepenit. Adrian, am zis, băiatule, îţi mulţumesc, dar stai şi ocupă-te de ale tale. Sunt încă sănătos, am trecut prin multe, o rezolv şi pe asta. Noi toţi îţi suntem datori. Tu ne-ai salvat de blestemul laşităţii. E destul.
Da, Adrian Sobaru, cercetat de comisia de docţi a televiziunii publice, a fost găsit nu îndeajuns de stilat pentru munca de electricia
