Razvan Dobricean si Andrei Artean sunt colegi de camera si cei mai buni prieteni. Toata lumea din anturajul lui Poli stie ca cei doi sunt impreuna peste tot. Noi am vrut sa aflam cat de bine au ajuns sa se cunoasca, de cand locuiesc impreuna.
-De cand va cunoasteti ?
Artean: Ne stim din 2008, nu? Cam asa! Cand am venit eu la Poli. Eram la juniori atunci amandoi, eu la grupa de ’93, el la grupa de ’91. El a fost primul! El are vechime.
Dobricean: Ne-am cunoscut intr-un cantonament la Herculane, ne jucam impreuna ping pong, eu il bateam de fiecare data(rade)
Artean: Recunosc ca ma batea, eram la inceput atunci…
-Si cum ati ajuns sa stati impreuna in camera?
A: De cand suntem la noua societate, inainte stateam cu camera unul langa altul, el statea cu , eu cu Dubei si de cand au plecat ei, ne-am mutat impreuna.
-Cum e sa fiti colegi? Va intelegeti bine?
A: Ihhmm, Dobricene zi tu ceva! (rade)
D: Da, e un bun coleg, un bun prieten, ma ajuta tot timpul cand am nevoie, ii si la bine si la greu aproape de mine. Si cam atat, ca e destul!
-Sunt si parti mai putin bune?
D:(rade) E un tip insuportabil, se enerveaza din orice, ii place sa fie seful camerei…dar nu se poate… Si in rest e cuminte! Doarme la noua…Nu, am gresit, la 11… Asta tot timpul, ducem o viata sportiva noi…
A: Eu nu stiu sa zic nimic de el, ca nu-l analizez!
D:Vreti sa va zic eu si din punct de vedere fotbalistic? Da cu amandoua picioarele, vede foarte bine jocul, are viteza, punctul forte(rade)…Nu, la capitolul asta trebuie sa mai lucreze…Dar loveste foarte bine mingea, tot timpul cu capul sus, e un pic mai timorat cand intra in meciuri, iar freza ii sta foarte bine, adica bine…Mai bine ar fi daca ar da si gol, dar…
A: Acum sa zic si euuu…E foarte bun coleg, ma ajuta si el si la rau si la bine. La rau ma refer la partea
