Este posibil ca secolul nostru să fie martorul unuia dintre cele mai mari proiecte, cu implicarea a două continente şi a zeci de ţări − calea ferată transcontinentală Europa-Asia. La ambiţiosul proiect TAR − Proiectul reţelei feroviare transasiatice − vor fi conectate o serie de alte reţele subregionale şi, în câţiva ani, va exista o linie ferată care va lega Shanghaiul de Rotterdam.

Proiectul, supranumit şi „Calea ferată a mătăsii“, a fost conceput în urmă cu peste 50 de ani, în 1959, de Comisia Economică şi Socială a ONU pentru Asia şi Pacific, o organizaţie a ONU cu baza la Bangkok.

Obiectivul era crearea unei căi ferate pan-asiatice, dar situaţia politică şi conflictele militare de-atunci din Asia de sud-est, precum şi existenţa Cortinei de Fier au împiedicat punerea în aplicare a proiectului. În plus, efortul financiar părea uriaş, peste 2,5 miliarde de dolari.

81.000 DE KILOMETRI DE CALE FERATĂ

Iniţiativa a fost relansată de premierul chinez Li Peng în 1994, în condiţiile în care în China s-a început o puternică dezvoltare economică şi s-au creat zonele economice speciale care aplicau conceptele economiei de piaţă.

În noiembrie 2006, la o conferinţă a miniştrilor Transporturilor la care au participat 40 de ţări, 18 state au semnat un acord de punere în aplicare a proiectului. China, Indonezia, Laos, Coreea deSud, Cambodgia, Rusia, Turcia, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Iran şi şapte alte ţări au convenit crearea unei reţele de căi ferate de 81.000 de kilometri care va lega 28 de ţări, realizându-se o legătură directă spre pieţele europene, precum şi o intensificare a integrării economice regionale.

Aplicarea concretă se face pe etape şi, alături de liniile ferate, în sistem sunt incluse şi şosele. Iniţiativa este importantă pentru ţările care nu au ieşire la mare, ca de pildă Laosul, Afg