de Gh. DOBRIN

06 ianuarie 2013 22:58

1 vizualizare

A-A+

A doua zi după praznicul Botezului Domnului, Biserica creştină face pomenirea Sf. Ioan Botezătorul. Dacă ieri am sărbătorit Botezul Domnului în râul Iordan, astăzi prăznuim, după cuviinţă, pe cel care s-a învrednicit să-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu, adică pe Sf. Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul. Dacă ieri L-am preamărit pe Iisus Hristos Mântuitorul lumii, astăzi cinstim pe slujitorul cel credincios, pe proorocul Ioan, pe "cel mai mare om născut din femeie", pe sfetnicul Luminii, pe cel care a atins cu mâna creştetul Stăpânului care a zidit cu dreapta Sa cele văzute şi nevăzute.

Despre Sf. Ioan Botezătorul ne vorbesc toţi evangheliştii. Ei ne dau date personale, fixându-l într-un timp istoric precis, ca nimeni să nu se îndoiască de el.

Sf. Ioan s-a născut prin minune, din părinţi bătrâni, Zaharia şi Elisabeta, care nu aveau copii. Zaharia era preot al Legii Vechi, iar soţia lui era din neamul lui Aaron şi erau rude cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Deci, rugându-se mult lui Dumnezeu să le dea un copil, pe când Zaharia slujea la templu în Ierusalim, i s-a vestit de arhanghelul Gavriil că femeia sa, Elisabeta, va naşte un fiu la bătrâneţe şi se va chema Ioan. Şi pentru că Zaharia se îndoia de această minune, a rămas mut până ce Elisabeta, femeia sa, a născut.

Când pruncul a crescut, acesta nu a rămas în lume, ci s-a dus în pustie la şcoala marilor bărbaţi. Aici va duce o viaţă aspră, în pustia Iordanului, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică, umblând îmbrăcat în piele de cămilă.

La vârsta maturităţii a primit poruncă de sus să meargă pe malul Iordanului şi să predice pocăinţa.

Datorită vieţii sale austere, a conformităţii dintre cuvânt şi faptă, el va căpăta o mare credibilitate în rândul poporului, fiind întemeietorul unei mişcări religioase cum nu m