Vechiul Pod al Mogoşoaiei a primit numele de Calea Victoriei abia după 1878, după ce trupele române au intrat în Bucureşti după victoria din Războiul de Independenţă. În perioada interbelică a devenit locul preferat de promenadă al elitei bucureştene, având un statut semipietonal. Pietonii se amestecau cu maşinile şi cu claxoanele isterice ale automobilelor.

Calea Victoriei este cea mai cunoscută stradă din Bucureşti, locul unde domniţele ieşeau la plimbare printre maşini în perioada interbelică şi care în ultimii ani s-a transformat în principala arteră comercială din oraş.

Cunoscută la început sub denumirea de Uliţa cea Mare sau de Drumul Braşovului, Calea Victoriei de azi îşi datorează existenţa lui Constantin Brâncoveanu.

El este cel care, în 1692, a tăiat drum care să lege moşia sa de pe malul Dâmboviţei cu moşia de la Mogoşoaia. Acolo va construi faimosul palat de la Mogoşoaia.

Primul proiect de planificare urbană

„Atunci când a deschis noua arteră, domnitorul nu a ţinut seama de proprietăţile existente pe traseul ei: cele ale boierilor Bălăceni şi Cantacuzini, de aceea acţiunea lui poate fi considerată primul proiect de planificare urbană bucureşteană”, scrie Alexandru Ofrim în volumul „Străzi vechi din Bucureştiul de azi”.

„Acest drum s-a născut şerpuit, spre ciuda edililor şi urbaniştilor. Dar n-au ce-i face: el urmează creasta dealului, care din Dâmboviţa porneşte spre miazănoapte – căci pe deal e uscat, în vale e baltă - şi de aceea drumul fiind pe creastă, toate străzile care ies spre apus din Calea Victoriei, până în dreptul Ateneului merg la vale. Şi râpa era mult mai repede, pe vremuri. Fiind muchie de deal, locurile erau uscate şi sănătoase şi de aceea, de-a lungul uliţei nou croite, pe terenuri întinse cât o moşie, au început boierii să-şi facă case”. Aşa descria Gheorghe Crutzescu Calea.

Podul Mogoşoaiei, şo