O sărbătoare creştină ce se ţine pe 6 ianuarie şi reprezintă Botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului.

În greceşte, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

În ziua de 6 ianuarie preoţii cufundă de trei ori crucea în apă, deoarece în acea zi s-a arătat Sfânta Treime, sau o aruncă în apă şi câţiva tineri se iau la întrecere pentru a aduce crucea.

Se spune că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care nu se spală rufe în apa curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curăţi şi sfinţi sufletul.

Aşa să scânteie inima lui

În popor se spune că până la Bobotează expiră termenul de peţire al fetelor. Perioada de la Ajunul Crăciunului până la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. În noaptea de Bobotează fetele numără parii de la gard, scot diferite obiecte de sub farfurii, pun câteva fire de busuioc sub perne pentru a-şi visa alesul, ghicesc în oglindă, răscolesc în focul din vatră pentru a ieşi scântei şi apoi spun: "Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie şi inima lui; şi nu înteţesc focul, ci inteţesc inima lui!".

În Munţii Apuseni şi în Bucovina, de Bobotează există obiceiul ca fetele şi flăcăii să ia tăciuni aprinşi pe care îi duc pe un tăpşan şi fac un foc mare, apoi sar peste el şi joacă în jurul lui.