Apa si focul sunt elementele pe care omul le-a folosit, in primul rand, in viata lui de zi cu zi, fiind indispensabile vietii, in al doilea rand, acestora le-a dat semnificatii deosebite si puteri magice, de-a lungul existentei omenirii.
Apa, pe langa intrebuintarile ei multiple necesare vietii, de-a lungul timpului a capatat si puteri supranaturale, unele fiind legate de purificare spirituala si chiar considerata drept simbol al mantuirii.
Pe de o parte, din cele mai vechi timpuri, religia a dat importanta deosebita apei, folosind-o in diferite ritualuri religioase. Astfel, pentru religia iraniana, apa avea puterea de a tamadui si de a alunga demonii, folosindu-se asa numitele bai de purificare. In iudaism, unii exorcisti actionau si prin mijlocirea apei in numele unui personaj sacru, spre exemplu, "in numele lui Solomon".
Aceste practici ritualice trebuie sa fi jucat un rol in conceptia despre o apa izbavitoare de pacat "in numele" unui botezator. Spre deosebire de baile de purificare, botezul este primit de la altcineva si se stabileste o legatura intre botezator si botezat.
Pe de alta parte, Biblia prin Vechiul Testament cunoaste deja in cazul Neeman, o tamaduire prin "botez", in Iordan, la porunca lui Elisei (4 Rg. 5, 14). Acest ritual il intalnim, mai tarziu, in botezul lui Ioan, consemnat de catre evanghelisti in Noul Testament (Mt. 3, 4).
Traditia evanghelica il identifica pe Ioan Botezatorul cu un nou Ilie, care ar fi vestitorul Apocalipsei (Mat. 3, 23). Practic, Ioan a reinviat profetismul stins odata cu Zaharia, intr-un secol in care secta de la Qumran credea in implinirea profetiilor si in care sinagogile incepeau sa comenteze Lege prin lectura din profeti. Iertarea pacatelor era speranta eshatologica prin excelenta la un Ieremia sau un Iezechil, acesta din urma asociind iertarea pacatelor cu o s
