TRADITIE Botezul Domnului, Boboteaza, cum este cunoscutã în popor, una dintre marile sãrbãtori ale crestinãtãtii, duce, din pãcate, la adevãrate lupte între credinciosi, lupte duse pentru procurarea de “agheazmã mare”. Din pãcate, lupta pentru apa sfintitã a devenit la Vaslui, “sport de masã”. La bisericile din alte orase din tarã, credinciosii au gãsit deja pregãtite sticle de 0,5 l de agheazmã, astfel încât nu s-au mai înghesuit, îmbrâncit, ori înjurat, asa cum a fost cazul în cele mai multe din bisericile din judet.

Conform traditiei, în fiecare iarnã, pe 6 ianuarie, crestin-ortodocsii sãrbãtoresc botezul Domnului Iisus Hristos în apa Iordanului. Preotii sãvârsesc slujba de Boboteazã, de sfintire a apei, care capãtã virtuti tãmãduitoare. O parte din aceastã apã sfiintitã, asa-numita “agheazmã mare”, este folositã de preoti pentru ritualurile bisericesti, dar cea mai mare parte este împãrtitã credinciosilor, pentru a le fi de folos tot anul. Rânduiala bisericeascã spune cã agheasma mare trebuie sã fie bãutã timp de opt zile de la sfintire, în fiecare dimineatã, pe nemâncate. E mare pãcat sã bei din agheasmã dupã ce ai mâncat, sã o versi sau sã o arunci, ea fiind sfintitã prin harul Sfântului Duh si prin rugãciunea preotilor. Dacã-ti mai rãmâne agheasmã, o poti pãstra lângã icoane. Tot din ea ai voie sã bei dupã spovedanie, la sãrbãtorile mari si în zilele de post. Duhovnicii spun cã agheasma mare te întãreste în credintã si te împiedicã sã pãcãtuiesti. Preotii o pãstreazã în bisericã în agheasmatar si o folosesc apoi la slujbele de binecuvântare si de sfintire a oamenilor si a lucrurilor. Conform dogmelor, agheazma trebuie pãstratã de cãtre credinciosi în apropierea icoanelor sau a candelelor, pentru a-si pãstra puterea de vindecare. Ultima mare sãrbãtoare de iarnã, Boboteaza, a devenit, din pãcate, doar un prilej pentru vasluieni de “a face rost” de apã