Multe legende şi credinţe româneşti consemnează mitologic sărbătoarea botezului lui Iisus şi Sfântul Ioan, de pe 7 ianuarie. Una dintre ele povesteşte că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii s-au arătat în număr foarte mare pe râul Iordanului, pentru a întrerupe ceremonia. Atunci însă Dumnezeu a poruncit preoţilor să sfinţească toate apele, astfel că diavolii au căzut sub gheţuri şi s-au înecat în apă. De aceea, se spune că dacă speli în această zi, dai drumul „necuraţilor” să intre în apă.

Femeile mai tari ca bărbații

Într-o veche tradiţie românească, Sfântul Ioan era o zi specială pentru femei, care se credeau cu această ocazie mai „tari” decât bărbaţii, lăsându-şi uneori nemâncaţi consorţii, pentru a se aduna între ele într-o „petrecere a nevestelor”, numită „Iordănitul femeilor”, așezonată cu mâncare şi băutură din belşug. După ce se ospătau şi beau, începeau a se „iordăni”, adică a cânta, dansa şi chiui toată noaptea. Spre dimineaţă, ieşeau pe uliţe şi ameninţau bărbaţii întâlniţi că îi vor duce la râu şi îi vor arunca în apă dacă nu se răscumpărau cu o vadră de vin. În alte zone folclorice, femeile obişnuiau a merge din casă în casă şi a-i uda pe toţi cei întâlniţi.

„Iordănitul” bărbaților

Într-un obicei asemănător, „Ciurica”, femeile se adunau după slujbă la ieşirea din biserică şi îi „iordăneau” pe bărbaţi, cerând bani fiecăruia, după posibilităţi, cu suma adunată organizând către seară o petrecere de la care erau excluşi bărbaţii. În obiceiul „Iordănelii”, flăcăii aşteptau să iasă oamenii de la biserică şi îi luau pe fiecare în braţe, aruncându-i, cu chiote, de trei ori în sus, după care îi stropeau cu aghiazmă dintr-o căldăruşă dată de preot. Cu banii primiţi de la cei „onoraţi” în acest fel, făceau un chef seara, neuitând să dea o parte din câştig, împreună cu un purcel sau o pasăre, preotului. Toa