În localitatea sibiană Tălmăcel se păstrează cu sfinţenie un obicei vechi de sute de ani. În fiecare an, pe 7 ianuarie, Ionii din localitate sunt luaţi pe sus şi băgaţi cu picioarele în apa rece ca gheaţa a râului din localitate.

Pregătirile încep încă de la primele ore ale dimineţii, când în curţile flăcăilor tineri care poartă numele de Ion se împodobesc caii şi carele alegorice care vor defila apoi prin sat. Cele mai frumoase ştergare, cusute cu migală, sunt folosite la împodobit, alături de păpuşi şi şiruri de beteală.

”E un obicei din vechime, iar băieţii care merg îşi împodobesc caii. Ştergarele sunt ţesute de noi, acasă, şi le alegem şi le punem pe cai pe cele mai frumoase. Cele de pe calul nepotului meu sunt făcute chiar de mâna mea, în ziua de astăzi din păcate se fac din ce în ce mai rar”, povesteşte Elena Vlasie, în vârstă de 65 de ani.

Cu aceeaşi grijă sunt împodobite şi carele alegorice, cu lucuri de artizanat făcute de mame şi bunici. Apoi, flăcăii din ceată şi fetele, îmbrăcaţi în splendide costume populare, urcă în car şi pornesc cu alai pe uliţele satului.

”Obiceiul ăsta se transmite din nepoţi-strănepoţi. În 1918, feciorii care plecau în armată împodobeau caii şi plecau prin sat, şi se cânta şi un cântec, ”Frunzuliţă verde/Verde de stejar/Eu plec dragă mândruliţă/Eu plec militar”, şi apoi plecau la oaste”, povesteşte Ilie Ivan, acum în vârstă de 50 de ani, pe vremuri fost flăcău în ceată.

Alaiul se opreşte la râul din localitate, unde toţi cei care poartă numele de Ion sau Ioana sunt luaţi pe sus şi băgaţi cu picioarele în apa rece ca gheaţa. Primii sunt preotul şi primarul, indiferent dacă se numesc Ion sau nu.

„A fost foarte frumos. Vin în fiecare an, de la vârsta de 5 ani, pentru a fi udat în râu. Din bunici-străbunici aşa am pomenit, continuăm tradiţia. Apa nu e r