Ar fi bine ca Romania sa vorbeasca pe o singura voce, pentru ca o eventuala repetare a situatiei de anul trecut ar fi extrem de deranjanta pentru orgoliul nostru colectiv - si s-ar resimti si in ceea ce priveste statutul nostru in UE.

La inceput de an, factorii decizionali din politica externa romaneasca ar trebui sa elaboreze o strategie care sa ghideze actiunea externa a tarii noastre, in 2013. Ne aflam intr-o situatie destul de neplacuta, pentru ca in acest domeniu prevederile constitutionale reclama colaborarea intre administratia prezidentiala si guvern, iar tensiunile intre cele doua ramuri nu au cum sa nu afecteze randamentul diplomatiei romanesti. Tocmai de aceea, ar fi o idee buna ca aceasta perioada de coabitare (indiferent cat va dura ea) sa fie marcata de institutionalizarea unui cadru de cooperare mai relaxat intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria, astfel incat pe viitor sa evitam etalarea unor divergente prea stridente intre presedinte si exponentii guvernului: premier, ministrul de externe si ministrul apararii. Fara a insista aici asupra agendei europene, care va constitui neindoielnic prioritatea numarul unu a urmatoarelor douasprezece luni, sa amintim totusi ca vor urma negocieri consistente, inclusiv pe marginea unei posibile revizuiri a tratatelor esentiale ale UE. Ar fi bine ca Romania sa vorbeasca pe o singura voce, pentru ca o eventuala repetare a situatiei de anul trecut ar fi extrem de deranjanta pentru orgoliul nostru colectiv - si s-ar resimti si in ceea ce priveste statutul nostru in UE. Daca vrem sa le transmitem partenerilor nostri ca suntem un participant responsabil, ar fi bine ca acestia sa primeasca acelasi salut si acelasi raspuns, indiferent ce „numar de telefon" ar forma la Bucuresti. Aceasta implica nevoia ca presedintele Basescu si premierul Ponta sa contureze, impreuna, o platforma rezonabila de negociere. Pozitia no