Cînd am auzit că se dă concurs pentru ocuparea posturilor din străinătate ale ICR mi-am zis un „Totuşi…” plăcut mirat, dar ştiind cum se dau concursurile la noi nu m-am grăbit cu concluziile. Cine a făcut parte din comisie, ce i-a întrebat comisia pe concurenţi? Tăcere amplă. Se anunţase şi o perioadă de interviuri pentru candidaţi: să ne cunoaştem, să ne împrietenim. Şi ce să vezi? Nici n-a apucat să se termine perioada consacrată interviurilor că se anunţă cîştigătorii. Adică una scrie în program şi alta se cîntă pe scenă.
La ce te-ai mai omorît atunci, dle Marga, cu concursul? Ca să-i încurci pe cei peste 300 de fraieri care s-au înscris pentru cele vreo 17 posturi? Nu era mai sănătos să-ţi fi pus oamenii în funcţii, pe tăcute, după principiul sacrosanct al sfintei numiri? Sau măcar să fi făcut precizarea în regulament, fie şi cu litere mai mici, că e concurs, dar cu preferinţe, încît să-şi facă naivii o idee, la ce să se aştepte. Sau, cum spun unii dintre participanţi, ai organizat concursul fiindcă erau mai multe pile decît numărul de locuri?
Cînd am auzit că se dă concurs pentru ocuparea posturilor din străinătate ale ICR mi-am zis un „Totuşi…” plăcut mirat, dar ştiind cum se dau concursurile la noi nu m-am grăbit cu concluziile. Cine a făcut parte din comisie, ce i-a întrebat comisia pe concurenţi? Tăcere amplă. Se anunţase şi o perioadă de interviuri pentru candidaţi: să ne cunoaştem, să ne împrietenim. Şi ce să vezi? Nici n-a apucat să se termine perioada consacrată interviurilor că se anunţă cîştigătorii. Adică una scrie în program şi alta se cîntă pe scenă.
La ce te-ai mai omorît atunci, dle Marga, cu concursul? Ca să-i încurci pe cei peste 300 de fraieri care s-au înscris pentru cele vreo 17 posturi? Nu era mai sănătos să-ţi fi pus oamenii în funcţii, pe tăcute, după principiul sacrosanct al sfintei numiri? Sau măcar să fi făcut prec
