O ştire recentă ne aduce, fetelor, promisiuni interesante. Un japonez, căci nu se putea altfel, a readus în panoplia simţămintelor omeneşti datul din coadă. Pierdut în atâtea ere de evoluţie continuă, respectivul instrument emoţional e din nou accesibil bipezilor, prin intermediul unei cozi cu senzori, uşor de achiziţionat din magazine. Rămâne ca savanţii britanici să evalueze impactul relaţional social al datului din coada electronică, iar cei americani să stabilească în ce măsură va influenţa vânzările legale de armament. Eu mă aştept doar la verdicte pozitive, nu ar fi minunat să scăpăm de incapacitatea verbală a atâtora dintre noi şi să ne exprimăm afectele, din nou, ca în vremurile de glorie ale rasei când încă nu ne gonise şarpele de Darwin din blănurile neecologice şi gratuite? V-am expus de atâtea ori în textele mele incapacitatea funciară de a-mi exprima făţiş aversiunea faţă de anumite colege de sex (ştiu că nu sună bine, dar mie îmi place!). Dotată cu un astfel de accesoriu, aş rezolva, simplu şi elocvent, problema. Apoi, dragile mele, ştiţi ce greu e să îl facem pe Şef să înţeleagă ce minune are în subordine, asta fără să procedăm înjositor de făţiş, cum face la mine la serviciu una căreia i-aş tăia coada cu pila de unghii! Nu e nevoie să vă mai descriu ce facil ar deveni totul, nu e Şef pe lumea asta să nu adore datul binevoitor şi umil din coadă. Apoi, cele care avem în dotare un partener mai mult sau mai puţin permanent vom avea posibilitatea să-i arătăm unde îi e locul şi ce are de făcut, fără explicaţii cu dureri de cap şi calendare greu de înţeles. Să nu ne închipuim totuşi că vor fi doar avantaje. Ne vom trăda uşor când, în prezenţa unui El semănând izbitor cu prototipul imaginaţiei noastre, vom schimba subit direcţia şi intensitatea datului din senzor. Sau, şi mai rău, atunci când tremuratul febril al cozii la vederea ofertelor va anunţa mome