Victor Ponta al Doilea îşi începe noul mandat în postura de vedetă a micului ecran. Deschizi televizorul şi, oricât ai butona telecomanda, n-ai cum să nu dai peste figura sa de şcolar ieşit la tablă. Aproape că nu trece zi în care să n-aibă ceva de împărtăşit naţiunii. De parcă printre atribuţiunile constituţionale ale premierului s-ar număra şi prezenţa la buletinele de ştiri.
Nu s-a făcut încă bugetul? Şeful guvernului are o explicaţie. De vină e INS-ul care a calculat greşit PIB-ul. Nu se arată la orizont niciun mare proiect de infrastructură? De vină e consiliul care se ocupă cu soluţionarea contestaţiilor. Instituţie condusă, cum altfel, de un PDL-ist care se pune contra voinţei populare. Nu se mai aude nimic de promisiunile din campania electorală? De vină e greaua moştenire a fostei guvernări care a lăsat în urmă visteria goală. Şi când spunem fosta guvernare, nu ne referim, evident, la cabinetul condus de Ponta Întâiul!
Dar analistul de la Palatul Victoria nu se limitează la chestiuni politice. Găseşte ceva de declarat şi la moartea lui Sergiu Nicolaescu. Filmele regizorului, precum “Pistruiatul”, i-au marcat copilăria. Dl Ponta ţine să adauge apoi că defunctul îi era apropiat, ba chiar susţinător. Şi noi care credeam că idolul “comisarului Moldovan” a fost nemuritorul Ion Iliescu, în vreme ce “Micul Titulescu” s-a născut la umbra lui Adrian Năstase. Aş!
E limpede, nu te poţi supăra pe un politician pentru că-i place să dea din gură sau să apară în lumina reflectoarelor. Narcisismul e prevăzut, nu-i aşa, în fişa postului. În cazul dlui Ponta, nu-i vorba însă de un simplu exerciţiu de imagine şi marketing. Atitudinea premierului aduce mai degrabă cu amocul adolescentului care-şi priveşte chipul în oglindă de dimineaţa până seara, sfâşiat între dorinţa de a-şi admira bretonul şi nevoia de a-şi număra coşurile.
Dacă mai aveam vreo