Euro a supraviețuit dramelor din ultimii ani, însă are nevoie de tot mai mult sprijin

Profeții apocalipsei înghit astăzi în sec. Grecia nu a părăsit zona euro, iar moneda unică nu s-a prăbușit - și soarta sa pare sigură și în 2013. Willem Buiter, de la Citigroup, a revizuit probabilitatea „Grexit“-ului de la 90% la 60%. Acum câteva săptămâni, agenția de rating S&P chiar a crescut calificativul Greciei cu 6 trepte, până la B-. Interesant este că adepții variantelor pesimiste nu exageraseră problemele zonei euro, ci mai degrabă subestimaseră voința politică de a opri colapsul acesteia.

Tratatul de la Maastricht a stabilit premisele apariției unei monede unice, însă nu și a unui stat unic. Fiecare stat trebuia să fie responsabil de propriul buget și de propriile politici economice, cu condiția de a se încadra în anumite praguri de deficit. Nu apărea posibilitatea acordării vreunui ajutor financiar, nici direct (prin contribuția statelor membre), nici indirect (prin implicarea Băncii Centrale Europene). Totuși, în timp, rezolvarea dezastrelor fiscale a devenit un efort colectiv. Dacă ne-am fi aflat în Infernul lui Dante, euro ar fi trecut de la cel de-al optulea cerc (penultimul), în care lingușitorii se afundă în excremente, spre al treilea, în care cei lacomi sunt acoperiți de zoaie. Până la izbăvire, mai e mult.

Ce era de făcut s-a făcut

Este bine că fondurile temporare utilizate pentru salvarea Greciei, Irlandei și Portugaliei au căpătat un statut permanent, sub forma Mecanismului European de Stabilitate (MES). Este bine, apoi, și că zona euro s-a angajat să aibă grijă de primul său fiu rătăcitor, Grecia: banii din pachetele de asistență financiară au reînceput să curgă în economia țării, țintele fiscale au fost relaxate, iar termenii creditelor acordate au fost îmblânziți. La un moment dat (cândva după alegerile din Germania), probab